Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Ovid Densusianu
(1873 - 1938)

13 Poezii

Poezia de azi

Mahnit peste masura
de Emil Lazarescu
Mi-as asuma oricand si partea si-ntregul
dar acel tanar filosof
evident marcat de ceva anume

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Casa noastră

Vezi toate poeziile din albumul nu suntem ingeri


Tu si eu
de Stelian Platon

Cand vine seara-ndeosebi,
In sinea mea port ganduri priponite,
Cand portile ceresti se-nchid,
Si-ncep moroii rai sa se agite.

Se mai desface visu-n coarnele de cerb,
Iar zarzarii desprind petale-n jurul meu.
O indoiala bantuie in orice verb,
Si amandoi tacem de-a valma, tu si eu.

Vine iara bezna, cu ghearele-negrite,
Pe ziduri vechi horesc informele naluci.
Trag Ursa Mare cai, cu focul in copite,
Si pulbere de stele se inalta valatuci.

Atunci, ne ascundeam in mica poezie,
Pe care eu ti-am incrustat-o, intr-o seara,
Pe un patrar de luna albastra-argintie,
Pe cand tu, iubito, ai plecat cu tot cu gara.

Sunt emisfere inzapezite intre noi,
Artarii pe alei dospesc in ramuri pace;
Un strop de ani, in plus, pe umerii tai goi,
Un cod al intristarii, in mine il desface.


Casa noastra
de Stelian Platon

Se mai intampla sa mor cateodata
Ori,asteptandu-ma,zarea imbatraneste;
Lumea innabusita cu dureri fardata,
Spala dumnezeii cu care se mandreste.

Pe ziduri se plimba umbre mari de cruci,
Ecoul incretit se macina-n odaie,
Adoarme-n casa noastra cantecul de cuci,
Candela-si inghite o ultima vapaie.

E linistea divina ce musca surd peretii,
In camera mea ninge cu lacrima de zei;
Duhul viscolit e semn al batranetii,
Iar noi si casa noastra ne vom muta-n idei.


Cursa ne-ntrerupta
de Stelian Platon

E putreda azi ruta, lipsita de noroc,
Ne-acopera un val din spate si din fata;
M-ascund neputincios de unda grea de soc,
E cursa reluata, prin vechi talaz de ceata.

Cand nu ne-a mai cuprins tacerea, ne-ai promis,
Ca noi vom fi egali si frati prin voia Ta,
Gradina planetara numi-vom paradis,
Toti ingerii din Eden aici se vor muta.

Pari obosit acum si tremur ai in mana,
Pe adancul cer pustiu, aprins cu albastrele,
Viata ne ingheti cu cate-o brusca frana
Si ne cobori pe rand la rascruci de stele.




-Opriti Planeta asta! Eu nu mai pot sa merg!
-Opriti minciuna stricta, potop de nenoroc;
As vrea la mine acasa, ranile sa-mi sterg,
Am mers atatea statii si-acuma ma sufoc.

Te-am crezut mereu si-am plans in rugaciune,
In sfinte catedrale, Iti sarutam cununa;
Cu haine ponosite si istovit prin lume
Ca Iov, te asteptam si-ti laudam minciuna.

Scoti din bezne reci novici si agramati,
E semn ca vine noapte in loc s-apara zori,
Le-ai dat din trupul nostru ca sa-i stii bogati,
Iar crestinii iti sunt, saraci si rabdatori.

-Opriti Planeta dar, varsta mi se-ncarna,
Pe drumu-acesta pierd prea multe amanunte!
De ce acest sofer nu-ncearca sa discearna
Cand semne am adunat in oase si pe frunte?

Cu ruga sau neruga, intram in iarna vietii,
De grijile multimii bogatii se deshama;
-Va vreti stapani pe soare, voi, analfabetii,
Iar in minciuni absurde, zace biata mama.


Roteste cerul vulturi
de Stelian Platon

Roteste cerul vulturi, cu zborul lor pradalnic,
Armasari ceresti, cu fulgeru-n priviri,
Cu suierul fierbinte si viforul pravalnic,
Scobesc cumplita bezna in carne de martiri.

In suflete candide spaima umbrei creste,
Tot creste umilinta in duhul lor profan,
Nemarginirea-nalta parea ca-i ocroteste,
Cand ruga si minciuna cazu pe ei morman.

Mai mult decat o lume nu este pe pamant,
Chiar daca ideea aprinde azi un fulger;
Iluzia ne este lumina si cuvant,
Si-un adapost himeric sub aripa de inger


Instantaneu
de Stelian Platon

O chemare insista cu accente de seara,
Unde zvonul n-ajunge si nu ajunge moartea,
Unde vantul primavaratic trage sa moara,
Iar nametii de ura nu ajung nici noaptea.

Un tremolo de vise, la mine in odaie,
Aprinde un haos in adormitele perdele,
Dau astrii in parga, scormoniti de vapaie,
Havuzul stropeste cu raze gradina de stele.

Am lacrimi circumscrise in ochii atat de grei,
Si sunt invesmantat cu ideile proscrise;
Fara drept de lucru, trusa, menghina sau chei,
Sunt depanatorul de sperante noi si vise.


Un strop de iarna
de Stelian Platon

Acum, cand se intoarce primavara
Si-n stresini picura o amintire,
Un strop de iarna a ramas in noi,
Cantat in si bemol pe vechi clavire.

Se-ntorc lastuni din tari de jar,
In zboruri lungi desprinse din povesti;
La chipul tau ma-ntorc ca-ntr-un altar
Si la icoanele in care nu mai esti.

Vom fi parcursi acum de-un ultim ger,
Cand vom simti cum chiciura ne-albeste;
Atunci, stinghera tu si eu stingher,
Vom ingheta in primavara ce pandeste.

Se va intoarce un anotimp ce doare,
Dansul prin zapada n-o sa-l mai strabati,
Fiorul meu se-ascunde-n resemnare,
De-acum in pieptul meu n-o sa mai bati.


Cand tu nu esti
de Stelian Platon

Motto: -Pe prund de stea, nisip cicalitor,
Ca un abuziv fior ma cheama,
Si ma aplec incet si muritor,
Infofolit in bezna si in teama.
.

Te caut in cantec si muguri de roua,
Si-n zambetul profund absent de Monalisa,
Stinghere legi mai rup destinele in doua,
Si turnul se inclina, ca in antica Pisa.

Nu esti aici, iar pe planeta noastra ploua,
Pe umerii noptii, un inger despletit coboara,
Iar tu, venind, din patimi si legenda noua,
Cobori ca un accent un in clopotul de seara.

Dar azi, prin valea unde plange o fantana,
Cu stele macinate, fixandu-ne contemplativ,
Te-astept sa vii, sa mai tacem in doi de mana,
Sa vii iubito, vino sa tacem fara motiv!

Iata cum se jeluieste briza-n ramuri,
Copacii plesuviti, mai sorb insingurare;
Asa cum eu mai sorb din trupul tau balsamuri,
Ori iluzii, ratacite in suspine si iertare.


Am inceput sa mor
de Stelian Platon

Pierdut in departari, am inceput sa mor,
Ideile se pravalesc in univers pustiu,
De tine ma dezbrac, confuz si incetisor,
Si de matasea rasurie a trupului tau viu.

Ne impart eternele sortilor tridente,
Ne vor ascunde-n ironii si in trecut,
Ziua s-o desface intr-o hibernare,
Si n-o sa stim din ce rugaciuni ne-am rupt.

E timpul ros de zapezile marunte,
Si viata, scamosata cu aprige insulte.
Imi simt pamantul urcand la genunchi,
Si triste raze in coada ochilor manunchi.

In jurul noptii, cad secunde moarte,
Un caine arunca in eter silabe sparte,
In calendar lacrima se decanteaza
Si-asteapta-n noi, ca priponita-n moarte.

E veacu-acesta lung si m-am ratacit,
Sovaind ascuns intre chemari si despartiri,
Am inceput sa mor si iarasi am racit,
Printre zapezile duioasei mele firi.

Si tata a plecat de minute putine,
Il vad la masa cu mine, un nume postum,
Tot mai trist, mai departat si mai fara vina,
Si mai alb ca zapada impietrita pe drum.

Atunci cand mai traiam, o, cand nebun traiam,
Cu incerta necredinta cusuta in idei,
Sub muntii de necazuri inca nazuiam,
Purtand un sac cu lacrimi pentru parintii mei.


Ora pedepselor
de Stelian Platon

Totusi, naiadele nu au cantat,
Catargul hohotea arzand pe mare;
Ora pedepselor s-a revarsat
Din buza astrelor ratacitoare.

Duioase degete silabisesc pe clape -
Psalmii murmurati adanc sub tarmul noptii;
Femei numerotate profetesc sub pleoape,
Despletite-n vantul alb al diminetii.

Adoptat in sfera unor tinuturi noi,
La sanii lor aprinsi in profetii sunt eu -
Din largul meu surghiun re-ntors cu ochii goi,
Cum tata se intoarce zidit in visul meu.

- Ce ora sa fie? Si oare cat voi alerga?
Mi se ascute intrebarea pudibunda.
La margine de ceruri ma voi crestina
S-aleg o zodie si-o taina sa m-ascunda!



Retorica unui emigrant
de Stelian Platon

De-acum, ai cui ramanem si cui o sa ne dam
O, trista mama-tara, cu stinse baragane?
Tot mai crezi in idoli si privatizari
Si inca mai pastrezi cuponul tau Ioane?

V-am lasat zambind imens si-ntamplator
Si-n dintii ascutiti scrasnind dinspre vecini,
Unde mai pot inmuguri odata acei ce mor,
Sub tara vitregit-a lor, sublimii anonimi.

Cine vrea sub gerul noptilor sa ne tot vada,
Plopii nostri tristi, muntii, cum sa-i alintam?
Cine vrea din pleoapa ingeri sa ne cada,
Si dragostea de tara, noi, cum sa ne-o luam?

Cismigiu launtric in gandul meu de acasa,
Cu frante barci de fum, pe lacul-nsingurat,
Un duh ne-ncapator din mine vrea sa iasa,
Cum viscolul prelung absurd, din care am plecat.

Va-ntreb de mai aveti macar asezaminte,
Sau un miros de coapsa-nghetata de fosila
Nerevendicate; sau va asezati cuminte,
Sub orologii ghemuiti a moarte si a sila?



















Pune poezia Casa noastră pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani