Stelian PLATON
Vezi cum copacii fumega-n bataia serii?
Si bezna zgribulita-n ochiul meu?
Acum voi incuia definitiv portile tarii,
Cu ruga, ce-am trimis la Dumnezeu.
Degeaba cu lumina purpurie
Hraneste ochiul, fiecare stea;
O prelungita umbra ma imbie
Si din lumina vietii mele bea.
Ma mistuie dorinta mea de zbor,
Unde ecoul poate nu ajunge;
Acolo, unde clipele nu mor
Si aripa de inger nu se frange.
Nu plange! Roaga-te, ca vom pleca,
In spatiu'-n care e promisa vara ;
Iar clopote batrane vor veghea,
Hidosul croncait care umple tara.
Rabojul cu amintiri sa iei
Si lacrimile toate sa aduni;
Sa ne arate calea inspre zei,
Si cine da raspuns la rugaciuni.
-17.01.2010
|