| Stelian PLATON 
 Ne prinde pustiul cu raza-i fumurie,
 Mai-marii strang lumina in marete burguri;
 Bezna reformam cu lipsa de opinie,
 Vom trece pragul singuri,singuri,singuri.
 
 Nimic n-a mai ramas din ce fusese ieri
 Si nici din inocenta viselor sfioase;
 O prada deveniram si ei braconieri,
 Cu boturi nesatule si degete slinoase.
 
 De-acum Dumnezeu, este fara rost,
 E numai penitenta si tremur in cuvant;
 Doar tu si eu, azi mai tinem post,
 De parca numai noi, mai suntem pe pamant.
 
 Cand se-ntoarce veacul marelui prapad,
 E inceputul doar sau este epilog?
 Isus se va retrage fara sa il vad;
 Sub care cer si carui inger sa ma rog?
 
 23 Decembrie 2009
 
 |