Doua luni decand randunica mea, zbor a prins 
Si-n vant, aripile-a-ntins. 
 
Putine zile insorite si,  
majoritatea de nori acoperite. 
Multe clipe adormite,  
de intristari chinuite. 
 
Doua luni strapunse de amagiri! In acelasi loc  
Fara nici o bucurie, deloc. 
 
Treci furtuna o data,  
de-aici drumul sa ti se abata. 
Lasa-mi randunica admirata,  
de razele soarelui acompaniata. 
 
Doua luni decand zambetul a fugit de pe obrajii ei 
Inghesuita in carapacea agoniei. 
 
Risipeste-te chinule. Langa randunica mea nu mai poposi, 
Caci ura ai adancit, si mania va prisosi. 
 
Nu-ti doresc chinule, parinte sa te numesti,  
simturi omenesti sa intrunesti. 
Iara soarta sa ti se intoarca, 
si boala din incheieturi sa te stoarca. 
MR 
 |