| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Muntii de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Fraţi
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul poezii pentru suflet
|
|||
|
in aceasta viata ancorati De aceeasi mama alintati si de altii admirati Am venit dupa cei de dinainte agatat de-ale mamei vesminte Sa aud primele duioase cuvinte de la bunul meu parinte Maicuta-mi dadu prima raza de soare integrandu-ma in a vietii prinsoare Si-am vazut lumina sortii pintre furtunile vietii Incantat de oceanul tineretii si-nclestat sub a soarelui avutii Cei mari cu drag m-au asteptat si-mpreuna drumul prunciei mi-au pictat De ei am fost imbarbatat, bucuriile naturii mi-au aratat Unde-i unul la parinti cu greu furtunile vietii o sa-nfrunti Unde-s doi sau mai multi, fruntile dusmanilor o sa le-ncrunti Mandru sunt ca-s frate cu voi, linistea si voia buna, curg in suflet suvoi Ce pacat ca timpul nu va merge inapoi si nu vom mai fi zburdalnici baietoi Tineretea a trecut ca un film animat peste vai si munti am cutreierat Ce n-as da sa fiu iarasi de ea incantat si de primejdii lepadat Anii repezi alergara, copilaria s-a oprit in a vietii camara Drumul inainte, soarta l-a desfacut, nestiind ca-i prefacut Si-a venit cunoasterea de peste tari impins in a grote-i urmari Cand de-acasa am plecat, cos cu merinde am sperat Oameni prefacuti acolo am gasit, buna crestere mi-au risipit Viata-i o jungla de-ntamplari atentia trebuie sa stea permanent la inclestari Ca de-ti vine a lenevi cale de intoarcere nu vei ispravi Cine m-a impins s-o urnesc de acasa ca de atunci cosu-i gol pe masa Asa cum am plecat m-am si intors, rautatile de bunele maniere m-au stors N-am stiut ca oamenii rai intalniti acolo, pricina relelor dupa intoarcere si-ncolo Primaverile in graba au trecut, gandul de la frati, problemele mi l-au abatut Multi ani s-au pravalit si tristetea nu s-a domolit Ca de atunci de la revenire, viata-i schioapa, plina de amagire Doar prezenta in apropierea fratilor ma scoate la-mplinire Ma iertati c-am uitat de voi ocupat cu-ale vietii nevoi Cine a stiut ca aceste griji de amintirile copilariei ma vor coji Timpul si spatiul de langa cei dragi este ca o padure fara fagi Du-ma viata unde m-oi duce, dorul de frati sa nu m-apuce Si de ma lasi cu amintirile prunciei, cale libera pe drumul vesniciei Amintirile noastre nu sunt ganduri uitate pe o insula dintr-un colt de lume naufragiate Atunci cand rostesti frate, din amintirile prunciei ai parte Iar cand fratii ii respecti si iubesti grijile si oboseala ocolesti Cate n-or mai fi si ce-o urma, Domnul prin cuvinte ne va indruma De frati nu voi uita si-n suflet vor acosta Cine m-o intreba ce-i mai frumos pe acest pamant? Voi raspunde: Aminirile copilariei sunt cel mai pretios zacamant. |
|||
Pune poezia Fraţi pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |