Cand lumea credea c-a trecut furtuna, 
Cand dupa zi a venit in pace, seara si luna, 
Totul s-a sfarsit intr-un septembrie umbrit 
Iar sperantele de libertate s-au naruit. 
 
Straluceau implinirile de la sfarsit de 89 
Visam intr-un inceput si-o zi noua. 
Speram ca drepturile au recazut in picioare, precum felina cu ale ei vieti: 7 
Au urmat: abominabile fapte, si multe chinuri tarate-n soapte. 
 
Si de-atunci, cerul albastru pe coji de nuci a-ngenunchiat 
Nici soarele cu priviri nu se mai lasa mangaiat. 
 
Nu mai aratam ca cei de dinainte, cu dorintele implinite. 
Nu mai suntem fericiti, cu iubire si dragoste impliniti. 
 
Rautatea-i crunta si-nbeznata. 
Dragostea pentru semeni flutura spanzurata. 
 
Verdele din frunze a disparut 
Libertatea n-a mai aparut. 
 
Omule, nu mai esti om 
Parca-i fi un putred pom. 
 
O crenguta din tine in pamant sa reinfloreasca 
Si, viata cu al ei verde sa reporneasca. 
MR |