| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Maria
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul printesa
|
|||
|
O vino, raza mea, in vis Pe bratul meu iti lasa Si parul tau de borangic Si fruntea de mireasa. Adinc in vis sa ma cobor Asemenea sa-ti para Ca nu era mai dulce dor De altul, o, fecioara. Tu inger in icoana ta Sa-mi fie numai dinsa O statua, De marmoree vergine, tacuta si sfioasa. Sa-nvii incet, ca-n alte dati Si eu s-astern, pe fruntea marmoree Pe bratul tau duios, gingas Voalul de femeie. Din sinul tau tu sa imi lasi Iubirea, numai dinsa In bolta sufletului stins Ne-om pierde ca in cring. Si dimineata ne-om trezi Si-om povesti in taina Ca dulci nimicuri care trec Tot ce-ai visat, fecioara. Frumoasa, mai frumoasa-mi pari Cu par de aur moale Cazind in valuri unduios Pe umerele goale. In visul meu te port, aievea Ca lumea de himere S-o uit, sa sting in ea A inimii durere. Dac-oi pleca in zori, sa-mi lasi Statuia sau voalul, si-n ea Sa reinvii diseara Si pe-ale tale dulci scrisori o roua de iubire. Ca mii de ani am ratacit Amorul sa te-ajunga Si mii si mii or trece-n clipe Pina in zori de ziua. Iubitul meu, cere-mi ce vrei Ti-oi da nemarginirea, Oceanul a-l coprinde Filosofia, adevar, eternul, fericirea. Nu stiu iubita mea, eu sunt doar o parere Mai mult ma vei iubi astfel Reinviind, sa ma petreci murind Un trandafir ce piere. Tu-mi ceri mai mult decit aveam Iubindu-te in taina De ce-oi schimba pe-un cer Sublima ta icoana? Marie, durerea ce imi dai Pierind in zori, naluca Imi e mai scumpa, imi e rai Ce-i fericirea singur? Au tu nu stii ca pe pamint Nu ma mai poti ajunge Nici trupul meu himeric vis In brate a-l coprinde? De-ai fi Marie fara trup Eu te-oi iubi mai tare Or sa ating naluca lui Nu e un vis mai mare. Aripi sa iei , rupe-mi-le Deci trupul tau il lasa Si te ridica sus la cer Caci voi sa-ti fiu mireasa. Statuia ta se pierde-ncet In umbrele-nserarii Voalul, si atit regret, Ca nu te-am dat uitarii. Cum trece valul de ușor sub pasul tau, madona, Din umbra lacului rasai ca ingerul din spuma. Cum cade valul de sidef, pe sub arcade albe in mii de cioburi de argint, icoana ta o sfarma. Tu vii ca lebada ușor, și te ascunzi, șireata Cu par balai cu ochii mari și palida, incercanata. O diadema, un suris, fara sa vrei, cocheta Cu valul vii și pleci, de ce, ramii, ramii fecioara. O luntre, nuferii, noi doi și cețuri peste ape in codrul de zefir foșnind, de murmur și de taina. Iar spiriduși zglobii in jur s-așaza linga tine Ș-o veverița cu trei nuci te-mbie iar Marie. Doar codrul cerne peste noi o roua de petale in flori de tei, de nuferi mari, ca sa ii fii mireasa. Cum poarta valul chipul tau la rasarit, Marie Unde te duci, cind o sa-mi vii; o, ramii, ramii la mine. autor Gudruman Edison . . |
|||
Pune poezia Maria pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |