| Destin si soarta ura si minciuna/ Dureri si lacrimi in suflet se aduna/
 Tristeti pacate si singuratate /
 Toate-s in suflet fara de dreptate,
 Traim acum /
 Ca frunzele toamnei in zborul lor/
 Coboram tot mai jos,incet tot mai usor /
 Atingem pamantul fara sa stim ca-i pamant
 Ne ratacim prin ierburi spulberati de un vant
 Traim acum in ura si inciuna
 Dar nu ne vede nimeni sa ne-o spuna
 Avem si noi destin si soarta noastra
 Dar nimanui de asta nu ii pasa
 Traim batuti de vantul toamnei reci
 Ne vestejim incet si-apoi murim pe veci
 Ne scurgem in timp ca apele lumii
 Lasand anii sa plece cum pleaca lastunii
 Dureri si lacrimi in sufletul de om se aduna
 Facand viata sa para mai cruda mai nebuna
 Creind astfel un gol imens ,un copac fara frunze
 In care multe sentimente au devenit confuze
 Traim acum ca pomii fara fructe ca florile uscate
 Nu stim daca gresim sau dac-avem dreptate
 Ne aplecam spre seara cu fata spre pamant
 Si ne trezim in noapte plangand si suspinand
 Unii pastram in suflet tristete si singuratate
 Dar tot noi suntem constienti ca avem si pacate
 Si toti am vrea de ele sa scapam acuma poate
 Asa cum arborii ar vrea sa scape de crengile uscate
 Si totusi noi traim ca pasarile-n noapte
 In toamna mohorata ce peste noi se-abate
 In vantul rece care-adie peste noi
 In frigul toamnei si in ploi
 Traim acum dar suntem in trecut
 Traim acum dar am trait de mult
 Traim acum ca frunzele toamnei in zborul lor
 Coboram tot mai jos ,incet tot mai usor,
 
 |