| Bǎtranul teasc topind arama Intr-un izvor  de tǎmaioasǎ,
 De bucurie, cu pastrama,
 I-a invitat pe toti la masǎ :
 
 Ca si un fur, printre muscate
 Vǎrsandu-si auru-n odaie,
 Soarele-n cer, peste bucate
 Se-alintǎ bland cu-a lui vǎpaie ;
 
 Pe searǎ, stelele-ntr-un car
 Toate coboarǎ-ncetisor,
 Iar cǎlǎuzǎ le e doar
 Mireasma painii din cuptor ;
 
 Mai nemilos teascul apasǎ
 Pe bobul ruginiu ce-si crapǎ
 Arome in buchet de-i lasǎ
 Chiar si fantanii gura apǎ.
 
 Dar la ospǎt cine lipseste ?!
 E Luna, prin livezi si vii,
 Flǎcǎi si mandre-ademeneste.
 .E pusǎ iar pe nebunii (!)
 
 Frumoasa Venus, dimineatǎ,
 Curtatǎ de astrii ceresti,
 Pe stropi de rouǎ se rǎsfatǎ
 In raiul toamnei romanesti.
 
 Doar praful ulitei ignorǎ
 O melodie ce-i gǎtitǎ
 Cu flori de ii cusute-n horǎ
 De o lǎutǎ indrǎcitǎ.
 
 Valeriu Cercel
 
 |