STRADIVARIUS

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

...In Cremona ploua...
Turle de ro=ii olane, turle sub iri
jucau pe-acoperi=urile ude,
ca ni=te chiparo=i fumeg`nd,
ferestrele zv`cneau in aer, mute,
numai batr`nul Stradivarius nu putea sa doarma,
in casa lui veche de piatra,
inconjurata de-o gradina fara arbori...
Sub bolta p`lp`ia o lum`nare,
=i batr`nul cu buze de lemn
sf`=ia intunericul cu m`inile lui de lemn
=i vorbea
cu lacrimi de lemn impietrite in barba:
aAuzi i? Lemnul urca in mine,
mi s-a lipit de umeri, de t`mple,
imi macina carnea, imi sf`=ie vinele...
Deschide i-mi o rana-n piept! S`ngele meu
nu mai e ro=u,
lemnul fuge, se retrage-n mine ca-ntr-o cetate
moarta,
il auzi i?
C`nd vine negustorul de fructe, cu magaru=ul lui,
ii platesc smochinele luate, cu frunze,
=i el fuge-ngrozit,
iar ieri, in fa a bisericii,

doi indragosti i m-au luat drept arbore
=i =i-au sapat numele pe fruntea mea...
Am m`ng`iat cu palmele mii de viori,
am taiat to i arborii din jurul casei =i i-am
sacrificat pe masa mea,
am cautat lemnul cel mai rar:
vai! chiar lemnul unor ingropate sicrie
=i lemnul platit cu aur, al unor scufundate corabii,
=i iata, lemnul s-a razbunat...
In auz suna, rasuna, viorile toate
=i simt, cutremurat de durere,
cum lemnul imi cotrope=te picioarele...
Visez...
Undeva, pe mare,
trece acum un convoi de corabii:
douasprezece corabii vene iene, cu p`nze albastre
=i alte douasprezece cu p`nze galbene
plutesc, solemne, in jurul unei singure corabii, cu g`t
de lebada,
in care e o vioara faurita de m`inile
mele de lemn,
m`inile bunului, sarmanului Stradivarius...
Corabiile, =i ele ni=te viori, imi apara vioara,
mii de bra e ar voi s-o rapeasca.
Indepartate armuri o a=teapta. O, lacrimile mele
calatoresc pe ape...
Radacini de lemn se apropie de inima mea ostenita.
Le-aud. Cur`nd, o vor zdrobi!
C`ntecul mi s-a supus dar eu m-am topit, intreg,
in flacara lui,

padurile mi s-au supus =i-acum
de lumea lor, ins`ngerat, m-apropii...
Lemnul imi cauta fruntea innegrita de fum,
plesnesc strunele tuturor viorilor care mor, o data
cu mine,
e sf`r=itul!
Ocroti i-mi viorile,
viorile!...ç
Inva aceii l-au gasit diminea a...
aE un copac fulgerat.
Sa facem din el o vioaraa ê au spus...