| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Moartea salomeii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Adrian Maniu
|
|||
| (Salomeea) | |||
|
|
|||
| Tata, cainii tai m-au gonit din curte si slugile tale m-au scuipat. - o singura roaba a fugit cu mine. Tata - nu-nteleg - de ce te-ai razbunat si nici pe cine. Oare n-am dansat destul de bine pentru ca sa-mi dai - mai mult de ce-ai jurat? Tata, cainii tai m-au gonit din curte si slugile tale m-au scuipat. Si numai roaba cu care n-am glumit niciodata - te-a fugit - si nu m-a lasat in urgie. S-o fi dat ca de obicei mancare la pasari, cand au avut grije sa moara in colivie? Vreau urechea ta - care-i atat de milostiva - si de mare, sa se plece, sa m-asculte - cu plictiseala si-ndurare. As cere paine si doua pastile de parfum. Ratacesc, de-atatea zile. Lupii urla - si nu vor sa ma sfasie. Si clacasii pe mosie ma privesc, si nu-mi fac rau - si asta nu e bine. Am ajuns hotarul tarilor straine. Tata, aici migdalii, nu mai infloresc ca un obraz de fata. Si drumul robilor, imi duce pasii azi. Si pasii mei se despartesc, mai greu. Cateodata, buciuma pastorii-n zare. Amuletele de noroc, clantanesc in vant Padurile isi fumega tamaia. Amare - sunt izvoarele de sare - si tu m-ai pedepsit, pentru omul din pamant care vorbea prea mult de zenit Am slabit, incat ochii mi-au acoperit fata cum oastea ta innegreste Iudeea. Chiar m-as putea intoarce si sa nu mai cunosti pe Salomeea. Gandesc si de gura lui fara noroc. Si cum ne binecuvanta - stropind cu busuioc - uscat. Si cat de melancolic blestema si parul lui, atat de natural buclat. De ce s-a razbunat - asa de crud ca orice om sentimental. Vai tata, ochii lui imi ard vesnicul foc si lacrimile lui le aud. Departe, cainii tai m-au gonit. Aici pustiu-ncepe, alb cu fluere de oase. Camile se adapa si pleaca, si negustorii rad de mine, si saruta limba altor fete - mai frumoase. Ti-ar place si tie. Slugile tale m-au scuipat, tu m-ai gonit de langa tine. Si puteam sa mai am, a imprejurarilor gingasie. Mi-e dor de sarpele meu de aur de maimutele tale, si de tine - poate. Mi-e dor mai ales de gatul lui din care picurau rubine, inchegate. Roaba care m-a calauzit, sa-ti vesteasca sa-ti spuie: - fiindca eu n-am invatat sa scriu - Ce supusa am fost neintelegerii. ca bunatatea ta sa fie multumita afland ca n-am sa mai fiu. |
|||
Pune poezia Moartea salomeii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |