Caii

Vezi toate poeziile poetului



Venira caii sa ne spuna, ne spusera si nu-i crezuram,
venira caii sa-ngenunche, ingenuncheara, nu-i crezuram,
jurind sacrificara minjii si nici atuncea nu-i crezuram,
venira caii din morminte de cai, plingind si nu-i crezuram,

se smulsera din monumente, spunindu-ne si nu-i crezuram,
si ii inchiseram in grajduri si in spitalele de cai,
descoperiram ca-s luetici,
ca sint turbati, ca sint de vina, si imr-o noapte
ce ajunse sfintul
Bartolomeu al lor,
umpluram curtile de singe si toporisca de rugina.

De unde-atita nepasare de a vedea murind un cal
de mina ta, cind el nu poate face nimic sa se ascunda,
de unde-am invatat atita de repede sa ingropajn
toti caii nostri intr-o noapte si sa fim veseli ca la nunta.

Venira caii sa-ngenunche, ingenuncheara mari si tristi,
si invatind atunci sa scriem ii contemplaram optimisti,
apoi pe ei ne iscaliram cu ascutite toporisti.

Pedeapsa astazi inteleasa : de dor ni se tocesc
Carpatii
si nu mai sint copii pe uliti, acolo
unde cai nu sint, si douazeci de milioane viseaza-n
fiecare noapte stafiile de cai cum ara
absenta vechiului pamint.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Caii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2022 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani