O nunta, alta, cred ca nu se poate, Nu-i nunta in Ardeal, daca-i a doua,
Cum nu-i nici lacrima, ca prima, mai ca roua Pe iarba necosita niciodata.
Chiar daca-o fi-n Ardeal, ca-ntruna ploua, Chiar daca toamna e de nuni bogata,
Nu poate nunta fi din nou jucata. Cand se repeta — nu mai este noua.
Si e pacat sa fie repetata, Sa-si faca-Ardealul nunta anevoie, Dintr-un capriciu,
ca le-ar sta in voie Celor fugiti din nunta ceealalta.
Nunta-i Ardealul care nu se muta Din nunta lui dintai in alta nunta.
|