Nu se mai scurge soare pe frunti si pe-ntrebare. Ca lemnul e vazduhul si-arunca
din stransori Fantanile intoarse cu fundul in sus
pe zare Cu-o seceta calare pe cumpenele lor.
Brazda cazuta-n labe respira ca o spuma. Patratizat, ca-n piatra, e ochiul in
albus. Si putrezesc balauri, varsand pe soarta lumii Cuptoare de jaratec.
Caus dupa caus.
Un iad de ameteala e-n lucruri si in toate, Pe dupa spate viata se furiseaza.
Dor Cuprinsurile lumii sub bolti cazute-n coate Pe suflete sterile si calcinate-n
zbor.
Sta lumea-ntr-un genunche si-s cuiburi sub genunche, Si-n cuiburi oua negre, si-n
oua — clont de corb, Si-n clont sunt mii de gheare, si-n gheare —
mii de unghii, Si-n unghii misca noaptea, si-n noapte misca-un orb.
Nu se mai prinde viata pe petecul de zare, Mocnesc lumini-bickforduri, care murind
se duc Spre dinamita lumii cu limba scoasa-afara Pe intrebarea noastra:
vom rezista sau nu?
|