Poem cu mama

Vezi toate poeziile poetului




Mama, te respira sarea unei mari cu malu-n ceata
Si ramai tot mai putina, si cand dau ca sa te strig
Cade-o stranie ninsoare, parca dintr-o alta viata,
Si amurgul sangereaza ca o lebada pe dig.
Si decembrie-si dezleaga cainii albi in patru vanturi,
Si incepe-o vanatoare fara treceri, fara vad,
Si nu pot ca sa te apar decat doar la mine-n ganduri,
Unde nu patrund dulgherii ce lucreaza-n lemn de brad.
Te mai vad in nopti senine, bland arate de colinde,
Asteptand pe-un pr und de lacrimi si-ascultand singuratati;
Peste vamile pierdute, pe sub stelele flamande,
Tremura-o lumina unde s-ar putea sa te arati.
Si te duci pe-un fir de raza, rasarind la prag de lume,
Si te strig dar mi se-ntoarce glasul frant si fara leac;
Golurile se-nfioara Se-nroseste marea-n spume
Si ramai tot mai putina ca faclia-acestui veac.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Poem cu mama pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani