Rugaciune de dimineata in alpii rodnei

Vezi toate poeziile poetului



Eram cutreieratoare privelisti de duh, de seara pana dimineata. Visam pana nu se lumina.
Dar plecam intotdeauna pana a se arata soarele. Norii se desfaceau molatici, subtiri,
in franghii de lana rosie ori albastruie deasupra orizontului. De cu noapte.
Ne inseuam caii pe intuneric, strangeam bine chingile, incarcam toti
cu atata obstinatie desagii cu merinde, vasele si alte lucruri stranii,
incat aproape ca nu mai aveam loc de-a calare, urmand sa stam
mai mult pe coama si grumaji. Apoi, o data cu primele raze difuze
porneam de cu vale pana pe crestele aurite si priveam de acolo de sus
norodul cum se schimba la fata cu fiece ora mai tare, sub soarele
ce invada hotarele. Trageam in piept aerul cu sare, traiam din rasuflari
incinse pe nari fornaind alaturi de cai si magari. Era o ciudata senzatie
de viata traita pe culmi, fara atingerea batranetii, numai intre stele
si negrul pamant. Am inteles o clipa mai devreme ca sfarsitul
e doar al acelora ce nu se avanta macar cu un deget deasupra palariei,
servindu-se si iarna si vara de o gandire sclava, produs al sezutului
pe musuroi, fara un vis, fara un gand. Alaturi de noi, cei care fara orgoliu
te cautam, Doamne,
lasa-i o clipa sa priveasca in sus, spre cerul plin, si pe acesti semeni ai
nostri, si fa
din ei, fapturi ale pamantului, cutreieratoare privelisti in duh. Amin.




*

N-ai rabdare. In efluvii, printre melcii din gradina, rastorni frunzare de mirt.
Intre loboda si drobita te inscrii in cautare. Sub genunchiul tau
se descojeste nuca, carnea ta se albeste, sangele a plecat, te doare.

Astupi pamantul sub tine cu frunze de terebint, cu nuante gri-verzui,
ca de soparla, aici de malachit. Esti grabit, el te vede, si
rugaciunea ta se aude rostita, de departe, tare. Du-te la culcare, zise megiesul, ingerul. Care?

Numai heruvimii stiau ce este terebintinul, il foloseau,
nu la tras ulei pentru dres mancarea, ci la
unsul aripilor ori al mintilor lovite de orgoliu ori ranite de pizma si neiertare. Boli de azi, nu rare. Mai au, oare, cautare acolo cele ceresti ?






*


Plutea un vazduh violet de lumina peste corturi si case, norii erau si ei strecurati prin gelatina.
Eram in ianuarie al anului aceluia, fara oase.

Ci prindeau a se topi mascarile de ceara
si gheata la urdinisul stupilor. Barbanocul iesea din omaturi la iveala cu frunzele sale de tot vii,
verzi si
lucioase, pregatit sa-si dea obolul de prada pentru nuntile din urma, la steaguri. Noi
eram ca si resemnati atunci in fata avansatelor zile ale iernii si nu indrazneam sa
asteptam mai mult. Fara optimismul de odinioara, eram mai mult o prezenta - absenta
in acele amiezi de zile-siraguri,

pornite spre scurgere odata cu apa calaie-a
zapezilor. Singura noastra preocupare era sa lasam un prag de trecere spre netrecere
ultimelor vifore dinainte de vecernii. Ne traiam astfel anii maturi, in dulci iluzii, fara pretentii
si fara alte hopuri si praguri. Era un cu totul continuu de vis, bejenie, infiorare si ceata.
O scurta-lunga tihnita viata. Mantuirea treabuia sa vina sau sa nu vina, peste noi in petrecere.





*

Pornim la drum, prozaici poate, dar cu inima plina de grai si veselie.
E clarul nostru de luna aceasta tacere a simturilor, pusta necercetata
a cugetului curat. Ne oprim in rastimpuri la fantanile ce alimenteaza
verbul, taisul spadei si curajul nostru neintrerupt. Pornim din nou, straji
si plaiesi, credinciosi ai poeziei, pe un drum batatorit, dar nu mai putin
plin de hartoape, capcane si prilejuri de urat. Mergem inainte fara teama
in orizontul
cresterii si descresterii, cautand pomul de aur al poemului desavarsit.



*

Esti inalt si desirat in simtire, agresiv si patimas in alcatuire.
N-ai dat binete amiezii in tinerete si speri la batranete. Furtiv, festiv si vorace
in gesturi,
sucit in stare, fara urmasi la talentele rare, cauti marire. Du-te,
si dezleaga fuiorul de astre care hotarasc destinele noastre,
sadeste-ti pornire in caile albastre ale limbii, urca spre sforul poeziei
in haine de mire. Inalt si desirat si agresiv-patimas
esti, prietene, bun de poet la oras. As!



*

Cautare de noapte, cu inima neobosita dar cu sufletul adormit.
Trebuie sa-ti storci vestmintele de ceata, sa cobori in adancimea
intunericului si sa cercetezi cu tarnacopul tot ce-ai naimit. Abia prin
forta cautarii luminoase ii vei putea convinge pe heralzii buni sa te reconsidere.
Sa vada si de tine.
Sa te pregateasca pentru dimineata. Altfel imprastii, nu aduni. Esti cu fecioarele nebune.




*


Intarziem in metafore, fara pic de spirt in spirit, goi de roua.
Ne cauta inceputul cu viata vecinica, ne arata goi sub fulgii luminii.
Noi il cautam mereu de-a-ndoaselea, confundand fructele cerului
cu tuberculii din fundul gradinii.

*SAU/SI SI/SAU


Porneam de cu seara la drum, ori de mas, prin potecile umbrite, lasam
un mic semn de recunoastere celor ce-ar fi indraznit sa-mi urmeze, ori sa caute urme in frunzare, in fum,
apoi ma aplecam sa prind din mers somnul ascuns undeva la un han parasit, pe
marginea unui drum de padure, sus, cu miros de urme ce-au trecut insetate
spre amiaza sau ieri mai spre seara, un iezer tasnind
din stanca, rece ca gheata, iti facea bolborosind semn cu ochiul despre
vremelnicia
soartei sau/si a placerilor tihnite ale vietii. Ce e mai frumos, parea sa-ti spuna, decat sa te
trezesti transpirat de fiori langa fiinta pe care ai iertat-o ieri sau mai alaltaieri
ori/si mai demult, langa femeia care te-a regasit sfioasa si fara gustul tradarii


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Rugaciune de dimineata in alpii rodnei pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani