Nu va faceti iluzii -
tremurai meu scutura pomii
si atinge cu un deget patat toate fructele
un mic semn de putreziciune, vedeti?
de parca si-ar face loc in carnea fiecaruia
subminand totul, corupta, o inima
de copil bolnav.
Nu va faceti iluzii -
tremurai meu nu va fi niciodata domesticit
el e un curent cu gheare
un cancer mobil, un cancer al electricitatii
care geme prelung si-i scapa printre dintii-nclestati
mici scantei otravite.
Sigur, eu altceva sunt, asta stiti -
un mic revolver carunt
o biblioteca in forma de miel
un sertar incalcit cu cateva brosuri visatoare
dar tremurai vine de dincolo
dar tremurai m-a aflat gol
dar tremurai m-a gasit epuizat
si trece prin mine
ca printr-un dormitor de impotenti
putin ii pasa.
Si acum? si acum?
Daca incerc sa rad, aerul plin de raie
daca ating fierul, iata-l taiat
de oglinzi purpurii si de rani
daca-ti pun mainile pe sani, sanii vibreaza brutal
se fac negri si duri - si acum? si acum?
Un cancer al electricitatii, un cancer mobil tremurai, tremurai.
|