Fulger

Vezi toate poeziile poetului




Poveste in versuri
Feciorul lui Crai-Negru cu drag asculta sfatul
Tatane-sau si pleaca la Volbura-mparatul,
Sa ceara de sotie pe Salba. Dragul meu
Bland Volbura vorbeste cunosc in tine eu
Pe omul bun si vrednic ! Ci-ti dau trei lucr uri tie,
Pe cari de le vei face, tu vei primi sotie
Pe Salba si, ca zestre, deplina tara mea !
Te cugeta dar, Fulger, si, daca-ti va plac
Copila, da-mi cuvantul ca stai la toate gata !
La fata merge Fulger in turn ; si-i place fata,
Caci n-a vazut pe lume nimica mai fr umos
Ca Salba. Ea roseste si pleaca ochii-n jos,
Cand Fulger ii da vorba, ca dansul o peteste ;


Si tot mai mult obrazul copilei se-nroseste,
Pre cand zicea : Tot pasul, p-al casei noastre prag,
Sa-ti fie pas de aur ! Tu-mi esti atat de drag
Si-a ta voi fi eu, Fulger, caci mult de tine-mi place !
Tu mergi acum la tata si-i spune, ca vei face
Trei lucr uri, vitejeste, precum le va dori
Sa nu te temi de vorba lui Volbura : vor fi
Trei lucr uri mari, pe care le cauta-mparatul,
Dar vino tu la mine, caci da-ti-voi tie sfatul,
Cum ai sa faci acele trei lucr uri ! A-nturnat
La Volbura-apoi Fulger si-a spus ca-i aplecat
Sa faca-acele lucruri. Cu drag atunci se duce
La masa-i imparatul ; din masa, ce straluce
D-arginturi si-adamante, pahar de aur ia
Si-l da vorbind lui Fulger : Din veci dorinta mea
A fost macar o data sa-mi fac voios palatul
Cu apa din fantana lui Negura-mparatul !
Asa-nteleg din oameni, ca-n Tara lui Amurg
Sunt septe fantanele si toate septe curg
La Negura-n palaturi ; aceste fantanele
Port apa farmecata, caci cel ce bea din ele
E sanatos de-a pururi si vesel e mereu.
De mult doresc din apa lui Negura sa beu,
Dar n-a fost nici un modr u, caci la fantani stau paza
Trei taberi panditoare si rar voinic cuteaza
Sa fure strop de apa, prin vorbe viclenesti,
Dar tu, iubite Fulger, pe Salba de-o doresti,
Gateste-te si-alearga ! Incaleca-ti fugar ul
Si-mi fa dara pe voie ! Bland Fulger ia paharul
Si iese din paluta ; cand nimeni n-a zarit,
Se suie-n turn la Salba si tot i-a povestit,

Cum Volbura departe la Negura-l trimite.
Si cand aude fata, din lazi intraurite
A scos naframa dalba, pe margine cu flori,
Si dandu-o lui Fulger i-a zis : Pentr u feciori
Tin fetele de-a pururi inel si naframuta !
Dar fii cuminte, Fulger, caci Negura nu cr uta
Pe nici un om ce trece pe granitele lui :
Tu insa naframuta pe inima s-o pui
Si s-o saruti pe margini cu drag in patru randuri
Si-atunci vei put face tot ceea ce-ti sta-n ganduri,
Caci nevazut esti, Fulger, de ochi lumesti atunci.
Cu-acest sfat zboara Fulger trei coaste si trei lunci,
Trei tari in tot de-a lungul, trei tari in tot de-a latul,
Si-ajunge-n pace-n tara lui Negura-mparatul.
Iar cand a fost aproape de curti, incetinel
Pe san a pus odorul si-n patru colturi el
Saruta naframuta, si-atunci simti pe tample
Foc nobil : la fantana se duce si, cum umple
Pahar ul sau de apa, trei taberi il pandea,
Dar nici un om din taberi cu ochii nu-l vedea,
El fura si se-ntoarce ; fugea fugar u-n fuga,
Cat pare ca din fraie vrea suflet sa mai suga,
Si-n zori de zi s-opreste la Volbura-n palat.
Si s-au mirat curtenii si lumea s-a mirat
De Fulger, care-aduce pahar cu stropi de apa,
Caci toti ziceau ca dansul nici mort macar nu scapa
De Negura, de domnul din Tara lui Amurg.
Iar Volbura surade ; din genele lui curg
Doi picuri ; el pe Fulger cu drag il ia de mana
Si-apoi l-a dus la Salba si-a zis : Nadejde-ngana
Slabita mea putere si-s plin de fericiri,


Cand Domnul logodeste sperantele de miri !
Si strange-n brat pe Fulger, pe Salba-n brat o strange,
Pre cand de bucurie duios copila plange
Si-ar unca ochi de dragosti la Fulger pe furis.
Au mers apoi in casa si toti au fost deschisi
Si veseli, ca la nunta ; a fost o veselie,
Cum datina-i de-a pururi pe la-mparati sa fie.
Iar cand, in zi de-a patra, zori dalbi se revarsara,
La Volbura-mparatul grabeste Fulger iara
Si cere-al doilea lucru. Cu drag atunci se duce
La masa-i imparatul ; din masa, ce straluce
D-arginturi si-adamante, un frau de aur ia
Si-l da vorbind lui Fulger : Din veci dorinta mea
Si-ntreaga nerabdare, ce-n suflet mi s-anina,
A fost sa vad vrodata cal galben fara splina
Din Tar murile Marii. Spun oameni ce-au umblat
Prin alte lumi ca-n tara lui Pajura-mparat
Sunt septezeci de stave de cai cu par de aur ;
Si spun ca-i pastoreste pe campuri un balaur,
Ce varsa dintr-o nara grea flacara de foc,
Caci om si zbici nu poate sa tina caii-n loc,
Atata-s de salbatici ! Si nimeni nu-i in stare
Sa-i prinda, nime-n lume, afar de-acela care
Ii pune-n frau de aur, de zane faurit.
Si-acum, avand eu fraul, asa m-am socotit,
Sa-ti pun la incercare craiasca vrednicie.
Toiagul meu te-asteapta ; te du, si-al tau sa fie !
Si-l da lui Fulger fraul ; iar el de nou s-a dus
La Salba, pre cand nimeni nu l-a zarit, si-a spus
Ca Volbura depar te la Pajura-l trimite,
S-aduca cal de aur din stave-intraurite.

Si cand aude Salba, surade gratios
Si bland ea de pe deget inelul si l-a scos
Si-l da apoi lui Fulger, soptind cu-ncetinelul :
Aibi griji si baga seama, ca-i fer mecat inelul,
Precum a fost naframa : din deget cand il scoti
Si cruce faci cu dansul, te-asculta campii toti
Si vai si cai si oameni te-asculta ; in trei randuri
Poti fer meca prin dansul tot ceea ce-ti sta-n ganduri !
Voinicul pune-n deget inelul si pe loc
Incaleca ; se duce, ca flacara de foc,
Trei tari in tot de-a lungul si tari in tot de-a latul,
Si-ajunge pe hotar ul lui Pajura-mparatul.
Oh, Doamne, nu-i pe lume voinic asa fieros,
Incat el sa nu cada de greu cutremur jos,
Vazand pe campuri stava de cai ! In herghelie,
Nebuni si salhuietici saltau fugari o mie,
Toti galbeni, cum e galban un soare-n rasarit ;
Balaurul pe gura zvarlea necontenit
Pojar si jar pe-o suta de zari in departare,
Grozav suna pamantul sub clocot de-alergare
Si joc turbat. Pe pajisti mereu s-apropia
Balaurul si stava ; tot campul innegrea
De spaima si de temeri, dar Fulger simte pace :
Razand inelul trage si cruce cu el face
Si-n clipa toata stava, ca marmura, sta-n loc
Si nici nu se mai misca. Purtat de-acest noroc,
Feciorul prinde fraul si-un cal din stava-nfraua ;
Si-n cap de noapte pleaca, dar n-a fost inca ziua,
Cand bate la palatul lui Volbura-mparat.
Si s-au mirat curtenii si lumea s-a mirat
De Fulger, care-aduce cal galben fara splina,


Caci toti stiau ca tara lui Pajura e plina
De spaima si primejdii.
Iar Volbura cu drag
S-apropie de Fulger si vechiul sau toiag
I-l pune-n maini si zice : Toiagul de domnie
Ti-l dau, iubite Fulger, al tau de-acum sa fie !
Au mers apoi in casa si pranzul au intins ;
Si-au fost boierii veseli, iar Salba dinadins
Zambea pe-obraz cu lacrimi, si rasuna palatul
De cant si veselie. A patra zi-mparatul
Chema cu drag pe Fulger si-a zis : Eu te-nteleg
Ca esti voinic in fire, ca esti fecior intreg,
Dar timp e pentr u fapta de-a treia ; si se duce
La masa-i imparatul ; din masa, ce straluce
D-arginturi si-adamante, fuior de aur ia
Si-l da vorbind lui Fulger : Cand Lia, doamna mea,
Sta chiar pe prag de moarte, mi-a dat aceste plete
Si-a zis ca-n Tara Dalba sunt treisprezece fete
Frumoase si balaie, si-aceste fete port
In san margele scumpe : de-atingi pe omul mort
Cu-aceste margelute, tot omul mort invie.
Vai, cat mi-a stat de-atuncea mereu in ganduri mie,
S-aduc din Tara Dalba margele si s-ating
Pe Lia, sa-i dau zile ! Dar iata, zile ning
Pe fr untea mea-ncretita si-n groapa-s cu picior ul
Degeaba mi-a fost insa la inima tot dorul
Frumoasei mele doamne, caci nobila margea
Eu n-am putut aduce ! Mi-a spus-o doamna mea
Ca numai oameni tineri, feciori numai pot merge.
La Cetina-mparatul, dar n-au voit s-alerge
Feciorii mei nici unul, caci mult e drumul greu.

Oh, Doamne, de-as fi tanar, de mult as fi mers eu !
Dar esti voinic, tu, Fulger ; esti desigur feciorul
Menit s-aduci margeaua dorita ! Ia fuiorul
Si mergi spre Rasarituri la Cetina-mparat
Si-n zori de zi tu bate la poarta, la palat,
Caci fetele veni-vor si-ndata-ti vor deschide :
Dar nu glumi cu ele, caci stau a te ucide
Cu glume pentru gluma ! Ca schimb pentr u fuior,
Tu cere, scumpe Fulger, margea din sanul lor,
Si-n urma cu margeaua la Volbura grabeste !
Bland Fulger ia fuior ul, cu drag la el priveste
Si iese din paluta. Cand nimeni n-a zarit,
La Salba el se duce si tot i-a povestit,
Cum Volbura departe la Cetina-l trimite
S-aduca margelute. Cu gemete-ntreite
Vai, Doamne ! striga Salba si dulce-n brat a strans
Pe Fulger asta-noapte visatu-te-am in plans,
Iubitul meu ! Si plansul cu dor se talmaceste !
Oh, ce sa-ti dau ? Naframa nimic nu-ti foloseste,
Nimic acum inelul, tot farmecul nimic !
Esti brav, iubite Fulger, esti verde si voinic
Si poti sa mergi cu zambet la Cetina-mparatul,
Tu nu mai ceri si-n urma eu nu-ti mai pot da sfatul :
Dar cugeta la mine, caci ai sa-nvingi mereu !
Tu esti frumos si tanar, acesta-i chinul meu ;
Ma tem sa nu te-nsele copilele din tara
Lui Cetina, caci ele ard greu, cum arde para,
Si-un singur al lor zambet te poate fermeca !
Un far mec pentru far mec din suflet eu ti-as da,
Dar n-am acum ! Pastreaza-mi inelul si naframa,
Si cugeta, nu cumva, voind sa-nvii pe mama,


Tu sa m-omori pe mine ! Oh, tot poti face tu,
Din cate cere tata, dar asta numai nu !
Ci du-te, du-te, Fulger, dar cugeta la mine,
Caci eu plangand voi face matanii pentr u tine
Si-n fiece clipita genunchii voi pleca ;
Si, pentru-ntoarceri bune, cu dragoste voi da
Prescuri si sarindare, sa cante glas de clerici
Trei mii de slujbe sfinte la trei mii de biserici.
Asa vorbi copila, iar Fulger a varsat
O lacrima de mila, apoi a-mbratisat
Pe Salba lui si pleaca. Ur mat de-a Salbei soapte,
Alearga si se pierde sub nori, la Miazanoapte.

*
Trecut-au luni de-atuncea si luni tot trec mereu.
Lui Volbura-mparatul ii trece timpul greu,
Iar Salba-n toata ziua matanii multe face
Si-n zari tinteste ochii, sa vina cine-i place.
Degeaba ! Ea-n biserici trei mii de slujbe-a dat.
Dar dus e, dus feciorul si-n veci n-a renturnat.



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Fulger pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani