Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
Trenul urca usor, in timp ce noi contestam
metafizica. in compartiment intra un batran,
scoate palaria de paie, lasa in jur
un cerc de umbra, desface
un pui intreg din hartia ca pergamentul,
ne indeamna sa-nfulecam.
Un timp e tacere. Doar cand
inveleste oasele toate la loc,
grijuliu, cu o minerala rabdare,
se-aude un fosnet. Si-n vreme ce toti
adormim, in noaptea difuza,
oasele pasarii se incheaga la loc, prind contur,
printre pleoapele-ntredeschise mai vad
batranul si pasarea schiopatand
iar femurul subtire
ce-l aruncasem pe geam
la rasarit lumineaza.
Pune poezia Calatorie de noapte pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.