Raspunsul cometei

Dar de vreme ce scriti
Voi trebuie sa fiti.
Numai nu inteleg cine v-a putut spune
Ca aveam pentr u glob intentii asa bune.
E netagaduit
Ca-a lui desfiintare
De timp nepomenit
Mi-era in cugetare,
In cerc tot vicios
Vazand ca se-nvarteste
Si omul pacatos
In rele mult sporeste,
Vazand ca jos la voi multi oameni mari si buni,
Lumii folositori, au trecut de nebuni,
Au fost persecutati
In vreme ce-au trait
Si foarte laudati
Dupa ce au murit.
Eu prea rau am urmat,
Cand am lasat odata
Pe Noe de-a scapat
Cu luntrea-i deselata,
Caci stii ce a facut
Cat liber s-a vazut?
El a sadit o vie
Si-a cazut pe betie!
Iar cu fetele lui
Ce-a mai facut nu spui.
Iar de atunci incoace din el cati s-au prasit.
Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit;

Soarele-au spaimantat prin lupte si omor,
Pentru globul pamant, ce nu era al lor.
Caci socotesc ca stii, nevoie n-am sa-ti spui
Ca nu e-al vostru el, ci voi sunteti ai lui.
Apoi v-ati apucat
Cerul de-ati spionat,
Prin sticle cercetand
Ce avem noi de gand,
Ce fel ne preumblam,
Pana si ce mancam.
Ba inca ati scornit
Feluri de secaturi,
Si pe voi v-ati numit
Alese creaturi!
Acestea, drept sa spui, eu nu le sufeream,
Si razbunarea mea in taina pregateam.
Dar fiindca imi scrii ca sunteti ocupati
Proastelor voastre legi spoiala sa le dati,
Fiindca ai cerut sorocul marginit
De zece mii de ani, fiindc-a mijlocit
Si-o gratioasa stea dintr-ale curtii mele,
Pentru cativa poeti ce casc’ gura la stele,
Ma-nduplec in sfarsit, astampar al meu foc,
Imi pui caii la grajd si coadele la toc.
Numai luati masuri, ganditi si cautati
De indulgenta mea acum sa profitati.
Caci daca spre pamant vreodata m-oi porni,
Va pot incredinta ca bine nu veti fi.
(Scris in palatul nostru de vara.)
mai