|                                               | 
                    
                    
                      | 
					  					    | 
                    
                    
                      | (Ex Occidente)
  | 
                    
                    
                      
                                                | 
                    
                    
                      II 
 
Spre miezul noptii nici rece nici calda 
pe cand zaceam fara somn ingropat in miresme 
toate astrele s-au prabusit in mine 
Si nu mai vad nu ma mai vad.   Din tot ce suie 
si cade nimic nu suie nimic nu cade 
afara de mine din tot ce se leaga 
micsorandu-se stand eu ma desprind.   Sunt 
punctul in care incepe spirala descantecul 
sarpelui.   Luna noua coseste lacrimi 
orbecaind oarba din gol in gol. 
Fara temei e tot temeiul.   Doar ingerul 
fire fiind fiinta si nici taie intre 
a fi sau a nu fi straveziu amandurora 
El a   Apus candva si ecoul de-atunci 
nu se stinge : nici o iesire la primul suspin 
vei fi nimic.   Memnon scuturandu-se din sine 
  
a dat de veste in aurora primelor flacari : 
veti fi sarati cu foc ! 
 
IV 
 
Aici e inceputul si moartea sfarsitului si invierea.   Tintuit pe ce e tot mai nimic deslantui rasul cumplitului oracait al broastelor holbate.   A cazut un mal si-mi striveste pieptul ochii s-au facut 
 
cioburi si oasele tandari s-au imprastiat 
in carne.   N-a mai ramas decat maduva durerii. 
Strig.   O palma stravezie dar grea ca o lespede 
imi acopera gura. ingerul fiinta ne-faptura 
suiera ; tine cumpana !   Daracul cumpenii 
se sbate smucit de talgerele pline de vii 
si morti de aur soare arme si cenuse 
noroi si purpura miere si fiere sudoare 
lacrimi si sange si tot ce se mistuie 
in maruntaiele lumii.   Ani intrebat : 
unde e bucuria ? ingerul ridica aripile 
de clestar inghetat catre   Arhanghel. 
 
Gura mi s-a umplut de cucuta 
Din toate partile cadeau aplauze.   Caii 
din jilturi nechezau si bateau din copite 
ghionoaiele chicoteau agatate de candelabre 
suieratul aerului porcii cu ochii inecati 
in grasime gemeau fericiti balacindu-se 
in loji de glod.   Si pasarea impopotonata 
pupaza si papagal se otara : tot ce stiti voi 
e pe dos vulturul e fara folos 
numai eu sunt frumos !   Si radea sa se sparga 
geamurile de la toate palatele lumii. 
 | 
                    
                    
                      | 
                                              | 
                    
                    
                                               Pune poezia Raul   pe pagina ta  
                        Adauga link pe pagina web a site-ului tau. 
                         
                         
 
Poezii despre:
  
 | 
                    
                    
                       
                         |