| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Publicul teatrului national de Ion Luca Caragiale Oamenii cari, in vremea noastra, se destineaza producerii artistice sau literare au pe de o parte un mare avantaj: au, ce e drept, dinaintea lor o mina aproape neatinsa - o societate si o istorie nationala, care pana acuma n-au fost zugravite decat foarte superficial; au insa, in schimb, si o foarte mare greutate: se gasesc in fata unui public asa de amestecat, asa de lipsit de unitatea de cultura, de traditie si de conceptie, incat ii e aproape imposibil sa-i afle acestui public o coarda comuna, sa stie cu ce si cum l-ar putea interesa deodata, macar in mare parte, daca nu pe tot acest public, care n-are deocamdata alta unitate decat doar numele de public romanesc. Citeste Proza completa | |||||
| |||||
In salonul vechi de tara
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului I. M. RASCU
|
|||
|
|
|||
| In salonul vechi de tara am pasit ca-ntr-un altar Sfiicios, copilaria ma privea de prin unghere. Prins de zid, acelasi ornic urca-al timpului calvar Si aceleasi bibelouri dorm pe-nguste etajere. Dorm strabunii-n vechi tablouri aplecate trist spre mine Si de-afara vine-acelasi zumzet ptoaspat de albine Printre storuri de sindrila verde si ferfenitita Trec din cind in cind carute pe soseaua prafuita. Inserari de basme sure tind pe turle-un loc s-apuce, Estompind conturul aspru-al hanului de la rascruce. Orice lucru-atins e-o clapa ce trezeste un ecou Si pe seinduri imi port pasii ca pe lespezi de cavou. In acest muzeu de-obiecte, amintiri, dorinti discrete, In acest altar de pace, rece si patriarhal, Furisez timid fiinta-mi covirsita de regrete Si pe crestet las sa-mi cada vremea moarta, ca un val. Stingherit pe-un scund fotoliu azi ramas fara de teluri, Ma asez sa-ncerc creatii vagi de reconstituire imi acopar ochii harnici ce-au fixat atitea teluri, Sa nu vad cum ma-nconjoara strimbe cruci de cimitire. Si ma simt strain in cadre penumbrite si domoale Simplitatea ce planeaza peste tot e viu contrast Cu-al meu suflet ce nu poate zbuciumul sa si-l potoale, Alergind pe al stiintei cimp ispititor si vast: Cunostinti culese trudnic dupa nopti de vegetare, Aplecat pe vraf de pagini, de pe cind eram copil, Teorii, principii, date ce ciudata mi se pare Amintirea voastra astazi in acest salon umil. in acest salon in care a-mpietrit fugara vreme, De demult, ca picatura linceda de alba ceara - Incrustind in ea contururi dragi si fragede embleme, Amintirea voastra trece peste creier, ca o gheara. In acest salon de tara cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinti moderne ! In tacerea ce-l apasa sorb al veacurilor timbru Si-ale ornicului clipe rabdatoare par eterne. Am lasat la usa geanta cu volume prafuite, Cu muncite file pline de truncheate insemnari, Ca sa fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Cind nestiutor de toate alergam spre larg de zari. Ca sa fiu din nou ogorul nedestelenit de soarta : Fruntea neteda si clara, gindurile fara cute Sa trezesc din nou in juru-mi, ca in basme, vraja moarta.. Seva tinara din plante forta ei sa-mi imprumute. Premenindu-mi tesatura sufletului pentru-o clipa, Sa renasc, uitind de virsta, griji, durere, timp si loc, Si-asezat in fata mesei sa plutesc pe-a vremii-aripa, Construind mereu castele din albastre carti de joc. |
|||
Pune poezia In salonul vechi de tara pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |