| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Soarele zilei de astazi de Horia Furtună Soarele zilei de astazi s-a dus. Aerul rosu sta cald in apus. Frunzele-si scutura greaua lumina. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Oras
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului I. M. RASCU
|
|||
|
|
|||
| Oras-cavou, cu strade-nguste si cu asfalturi de infern, in atmosfera cu surisul rigid al dorului etern, inconjurat de dealuri triste sau de nostalgice cimpii, Oras cu mahalai ciudate si cu gradinile pustii, Cu vechi cladiri patriarhale sub ale caror bolti umbrite Privesc figuri de castelane cu zimbete nefericite, Cu muzici vagi prin piete albe, si seara-n parcuri cu fanfare, M-a obsedat atita vreme parfumul tau de-nmormintare O, m-ai purtat - copil - pe strade inghirlandate de castani, Spre scoli severe si inalte pierdute prin ograzi patrate, Ai nins asupra-mi dezolarea funebra-a norilor titani, Si-n piept mi-ai infiltrat demonic crepuscule insingerate Mi-ai plins poemele-ti de vise in triste nopti autumnale, Cind stropi de ploaie-ndoliata, ca niste umede pumnale, imi flagelau adinc simtirea cind goarnele visau trudite Albastre rugaciuni pe-ntinderi, sub cerurile ruginite Ma conduceai apoi de mina prin praful negrelor cartiere, imi aratai cladiri cu parcuri si cu balcoane de mistere, Ma imbatai de somnolenta ce lin pe umeri iti apasa, Si-ntr-un tirziu - pe uliti strimte - ma conduceai timid acasa. Vegheai asupra mea cu mila si cu iubirea unei mame, Si-n jurul meu melancolia-ti usor se spulbera in game. Sopotitoare prin frunzisuri sau in simfonice-orchestrari : Ca plinsul magic de sirene pe-ntinsul pasnicelor mari Si-ntr-un suspin de toamna moarta in inima-mi infipt-ai raze Un blind suris mi-a nins pe suflet fiorul primelor extaze. Priviri de basme-ntunecate si brate albe, de vestale, Au ratacit in noaptea trista a gindurilor mele pale Si tu, oras de suferinta, sub cerurile tale mate (Ca zmeul groaznic din poveste, zburind cu zinele furate), Ai prins in mrejele-ti de vise fecioara cu suris de floare Inoculindu-i in privire melancolia ta ce moare, Purtind-o prin vapai de-amurguri pe sesuri pale stralucind. Si m-ai lasat in van spre dinsa anemic bratele sa-ntind. O, te-am urit de-atunci, cetate cu zidurile tale sure Si-n sufletu-mi dormeau concerte si sonatine de padure, Pe strade ma urmau flasnete si eu visam gondole roze Lung clopote sunau balade ca-n tainice apoteoze, Si eu visam corabii triste, oceane-albastre, nori himerici, Si chipul ei (viziune alba) plutea pe turnuri de biserici Si prin alcovuri de penumbra, prin razele surizatoare Am urmarit-o-n nopti de doliu prin sali de baluri visatoare, Si printre flori crepusculare, la geamurile larg deschise, In par cind ii cintau parfumuri si-n ochi cind ii vibrau abise Si ii sorbeam surisul fraged in care soarele lucea, Si pribegeam pe strazi uitate, pierdute-n palide foburguri, Un felinar batrin si girbov cu raza lui ma mingiia, Figura-i se scalda-n lumina, si-n fata-mi palpitau amurguri Si te uram atunci, cetate cu zidurile-ti seculare in care ratacea privirea-i sculptata-n farmecul etern, O, te uram cu deznadejdea bolnavului fara scapare, Oras-cavou, cu strade-nguste si cu asfalturi de infern. Metamorfoza legendara Orasul e in sarbatoare, Roiesc in aerul de sera sonore cinturi de vioare, Drapele-mi filfiie pe suflet, si valsuri ploua din balcoane, Si stelele renasc pe bolta ca poleite medalioane, Si dealurile-adorm patrunse de-nfiorarile nocturne Pe la ferestrele deschise garoafe rosii rid prin urne Si viata-alearga tumultoasa, palpita, tremura, vibreaza, Aproape, tot mai mult, mai dornic privirile-i ma sageteaza Si ea suride in pervazuri de realitate parfumata Gradinile-mi zimbesc discrete, si floarea dragostei sculptata, De-o mina stranie desprinsa, mi se-mladie-n butoniera Orasul pavoazat invie, si-o nenteleasa atmosfera Subtila, dulce si curata (ca prin statiunile balneare) Se furiseaza peste ziduri si cinta imnuri de serbare Ca-n vis plutesc pe strade albe, pe sub miresmele de tei, Si nu vad turnuri de biserici, nu vad cladiri patriarhale, Nu mai aud nici corul noptei venit din sfere siderale, Orasul il simbolizeaza nostalgica figura-a « O vad, frumoasa, pretutindeni, in cadre de extaze reale ; Si-i sorb orchestrele din voce si visurile de pe buze, Privirile-i de voluptate ma-ncing ca brate de meduze Si risu-i de printesa bruna mi-evoca pinze medievale Oh, anii, anii de durere traiti in medii solitare, Se-nsir pe firele gindirei ca siruri de margaritare. Si lacrimile deznadejdei din vremea-aducerei-aminte, Mi-apar ca sacre relicvare ce azi i le depun-nainte Si nu stiu de e vis splendoarea in care inima-mi palpita, Si daca vraja luminoasa, in deznadejdea-mi adincita, Va dezmierda mereu fiinta-mi innebunita de iubire Dar stiu ca te iubesc, cetate, cu soaptele-ti de fericire, Cu miresmatecele-ti parcuri si cu-orizonturi crenelate in noptile de suferinta vegheaza-asupra mea, cetate ! incinge-ma-n acorduri sacre cu nostalgii de paradis, Oras-salon, cu strade albe si cu crepuscule de vis |
|||
Pune poezia Oras pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |