de Ion Barbu
Dintr-atitia frati mai mari:
Unii morti,
Altii plugari;
Dintr-atitia frati mai mici:
Prunci de treaba,
Uzi, peltici,
Numai eu rasad mai rau
(Mai nauc, mai natarau).
Dintr-atitia (prin ce har?),
Ma brodisem un hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci…
Cind Paresimii, prin lunci,
Raspindeau pietris de-albine,
Ne parea la toti mai bine:
Tinci ursuzi,
Desculti si uzi,
Fetiscane
(Cozi plavane),
Infasate-n lungi zavelci,
O porneau in turma bleaga,
Sa culeaga
Ierburi noi, craite, melci…
Era umed in bordei…
Si tuleam si eu cu ei
I
Tot asa o data, iar,
La un sfint prin Faurar,
Ori la Sfintii Mucenici,
Tirla noastra de pitici
Odihnea pe creasta, sus.
Eu voinic prea tare nu-s.
Si din fuga,
Subt o gluga
De-alunis, pe-o buturuga
Odihnii
Si eu curind…
Vezi, atunci mi-a dat prin gind
Ca, tot stind si alegind
Jos, in vraful de foi ude,
Prin lastari si vrejuri crude,
S-ar putea sa dau de el :
Melcul prost, incetinel…
Din ungher adinc, un gind
Imi soptea ca melcul blind
Subt mormint de foi, pe-aproape,
Cheama omul sa-l dezgroape…
Si pornii la scormonit
(Cu noroc, caci l-am gasit).
Era, tot, o mogildeata:
Ochi de bou, dar cu albeata.
Intre el si ce-i afar’
Strejuia un zid de var.
« Ce sa fac cu el asa ? »
Vream sa-l vad cum se dezghioaca,
Pui molatec, din ghioaca ;
Vream sa-l vad cum iar invie
Somnoros din colivie…
Si de-a lungul, pe pamint,
M-asezai ca sa-l descint :
« Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vargat
Si ferecat ;
Lasa noaptea din gaoace,
Melc nating, si fa-te-ncoace ;
Nu e bine sa te-ascunzi
Subt paretii grei si scunzi ;
Printre vreascuri cerne soare,
Colti de iarba pe razoare
Au zvicnit, si muguri noi
Pun pe ramure altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapada cojoace,
Si tu inca subt gaoace !
Hai, iesi
Din cornoasele camasi !
Scoate patru firisoare
Stravezii, tremuratoare,
Scoate umede si mici
Patru fire de arnici ;
Si agata la festile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de margarint
Imbalatul tau argint…
Peste gardurile vii
(Colo-n vii),
Ori, de vrei, si mai la vale,
Pe tarlale,
Hai, intinde briu de bale… »
Dupa ce l-am descintat,
L-am pus jos,
Si-am asteptat…
Inserase mai de-a bine ;
Crengi uscate, peste mine,
Biziind la vintul strimb,
Imi ziceau rastit din drimb…
Nazdravana de padure,
Jumulita de secure,
Pe furis
Si pitis
Tot scurta din luminis.
Din lemnoase vagauni,
Capcauni
Ii vedeam piezis
Cum casca
Buze searbade de iasca ;
Si, virtosi,
Ochi bubosi
Innoptau subt frunti pestrite
De paroase
Si barboase
Joimarite.
Si cum stam subt vint si frig,
Frint cirlig,
Iscodind cu ochii treji
Mai in sus de brina drumul
Unde seara tese fumul
Multor mreji,
Pe subt vreascuri vazui bine
Repezita inspre mine
O gusata cu gateji.
Chiondoris
Cata la cale ;
De pe sale,
Cind la deal si cind la vale,
Curgeua betele tiris.
Iar din plosca ei de guse
De matuse
Auzeai cum face « hirrsi »…
Plins prelung, cum scoate fiare,
Plins dogit,
Cind vreun sarpe-i musca gheara,
Muget aspru si largit,
De vuia din funduri seara…
Mi-a fost frica, si-am fugit !
II
Toata noaptea viscoli…
In sat inca n-ajunsesem,
Ca porni, duium, sa vie
O vifornita tirzie
De Paresimi.
Vintura, stirnind gilceava,
Alba pleava ;
Si cadeau si maruntei
Bobi de mei…
(Ningea bine, cu temei).
In bordei,
Foc virtos minca naprasnic
Retevei.
Pe coliba, singur paznic,
M-au lasat c-un vraf de pene…
Eu… le culegeam alene ;
Mosul Iene
Tot venea de prin poiene,
Sa-mi dea genele prin gene,
Si, trudit,
Linga vatra prigorit,
Privegheam prelung taciunii,
Umbre dese,
Ca paunii,
Imi roteau prin hornul sui
Leasa ochilor verzui…
Si-mi ziceam in gind :
« Dar el,
Melcul, prost, incetinel ?
Tremura-n ghioaca, varga,
Nu cumva vrun vint sa-l sparga ;
Roaga vintul sa nu-l fure
Si sa nu mai biciuiasca
Barbi de muschi, obraji de iasca
Prin padure.
Roaga vintul sa se-ndure. »
De la jarul straveziu,
Mai tirziu,
Somnoros venii la geam.
(Era-nalt, nu ajungeam.)
Dar prin sticla petecita
Si prin gheata incilcita
Fulgera cind des, cind rar,
Prapadenia de afar’ ;
Podul lumii se surpase,
Iar pe case,
Pina sus, peste colnic,
Albicioase
Si foioase,
Cadeau cepi de arbagic.
Mi-adusei atunci aminte
C-auzisem mai-nainte
De o noapte intre toate
Urgisita,
Cind pe coate
Guri spurcate
Sufla vint,
Sa darime
Din pamint…
Cind pe un sloi, rupind din pita,
Baba Dochia-nvalita
Cu opt sarici
Sta covrig,
Sta de-nghite
Si sughite
Si se vaicara
De frig.
Hei, e noapte-aceea, poate !
Inapoi
La fulgii moi,
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gindul sus, la el,
Soptii :
- Melc incetinel,
Cu n-ai vrut sa iesi mai iute !
Nici vifornita, nici mute
Prin paduri nu m-ar fi prins…
Iar acum, cind focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene,
Si alene
Sa chemam pe mosul Iene
Din poiene,
Sa ne-nchida :
Mie gene,
Tie
Cornul drept,
Cel sting,
Binisor,
Pe cind se fring
Lemne-n cring.
Melc nating,
Melc nating !
III
Dintre pene si cotoare,
Gata nins,
Cum mijea un pic de soare
Pe intins
(In cimpie
Colilie,
Razboind cu lunecusul ;
Si piezis
La povirnis,
Din tapoi saltind urcusul),
Ma-ntorsei subt alunis…
Si-l zarii linga culcusu-i
De frunzis…
Era, tot, o scorojita
Limba vinata, sucita…
O nuia, ca un hengher,
Il tinea in zgarzi de ger !
Bale reci
(Aspre benti ce se-ntretaie)
Sus, pe vreascurile seci,
Il prindeau :
O frunza moarta, cu pastaie.
Si pe trupul lui zgircit
M-am plecat,
Si l-am bocit :
- Melc, melc, ce-ai facut,
Din somn cum te-ai desfacut ?
Ai crezut in vorba mea
Prefacuta… Ea glumea !
Ai crezut ca ploua soare,
C-a dat iarba pe razoare,
Ca alunu-i, tot, un cintec…
Astea-s vorbe si descintec !
Trebuia sa dormi, ca ieri,
Surd la cint si imbieri,
Sa tragi alt oblon de var
Intre trup si ce-i afar’…
Vezi ?
Iesisi la un descintec ;
Iarna ti-a muscat din pintec…
Ai pornit spre lunci si cring,
Dar pornisi cu cornul sting,
Melc nating,
Melc nating !
Iar cind vrui sa-l mai alint,
Intinsei o mina-amara
De plins mult…
Si, dirdiind,
Doua coarne de argint
Rasucit se farimara.
Ca e ciunt nu m-am uitat…
Ci, in punga lui de bale,
Cu-nsutite griji, pe cale
L-am purtat
Leganat :
Punga mica de matasa…
Iar acasa
L-am pus bine
Sus, in pod
(Tot linga mine),
Ca sa-i cint din cind in cind
Fie tare,
Fie-n gind :
« Melc, melc,
Cotobelc,
Ploua soare
Prin finaturi si razoare,
Lujerii te-asteapta-n cring,
Dar n-ai corn -;
Nici drept,
Nici sting ;
Sint in sin la mosul Iene
Din poiene ;
Cornul drept,
Cornul sting…
Iarna coarnele se fring,
Melc nating,
Melc nating ! »
