Elegie domestica

Fii prietena si sora cu hall -ul si terasa,
Cu treptele ce urca sub r ustice covoare
Spre sala de mancare
Si-odaia de culcare,
Cu sfintii din icoane si mortii din portrete,
Cu cainele, ce-ti linge mansonul de-astrahan,
Si cu pisica alba, ce toarce pe divan
Opreste-ti apoi ochii pe fr unzele de laur
In care se-ncadreaza, sanctificand decorul,
Patronii mei — Triunghiul :
_
Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata
Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama,
Un domn cu ochii-albastri si bucle br une :
Tata!
Si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde :
Mama!
Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie,
Cu basmele bunicii
Si “Faptele diverse”,

In casa mea fii binevenita,
Pentru mine
Si pentr u-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse,
Ce te privesc din rame cu-aceeasi duiosie
Ca-n zilele cand, toamna, soseam si eu cu tine.