lui Nicu Herascu
Ce regasire triumfala dupa un sfert de veac aproape!
Iti mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ti fragmenta imensitatea
Intr-un caiet de versuri schioape
Si-ti profana tridentul clasic cu simple ur me de creion?
Aceeasi rece-mbratisare de-albastru, violet si verde,
Aceeasi muta intrebare “de ce”, “de unde”, si “de
cand”,
Si-aceeasi inutila goana spre orizontul ce se pierde
In golul circomflex din care pornesc Sirenele cantand.
Te regasesc aceeasi mare, cu-aceeasi tragica poveste,
Cu-aceleasi vanturi vagabonde,
Cu-aceeasi luna cap de mort
Si-acelasi glas care ma cheama, —
Desi mi-ascunde cine este :
“Sosesc corabiile, vino, sa le vedem cum intra-n port”.
|