Romanta unui rege asiatic

Intretaiate
De alte sapte alei,
In parcul meu vegheaza o suta de femei —
O suta de amante pe care le-am iubit
Cu-atata frenezie,
Ca-n spasmele dorintei
In fiecare noapte sfarseam printr-un cutit
Poemele-ncepute cu buzele si dintii.
Si-n parcul meu,
De-a lungul aleilor patate
De lacrimi
Si de sange,
La ora cand amurgul colorile-si rasfange
Pe goalele si albe statui imaculate,
Cobor,
Cobor eu singur din vastul meu palat,
Si buzele-mi aprinse cersesc o sarutare,
Pe rand
La fiecare.
Da
Eu — un rege care se roaga-a fi iertat —
Cutreier ca fantoma regretelor postume
Tacutul parc cu sapte alei, intretaiate
De alte sapte-alei,
In care stau de paza o suta de femei —
Si corpurile albe de piatra, nemiscate,
Le-ngenunchez cu gestul ;
Iar buzele-mi aprinse
Le-nghet cu sarutarea statuielor invinse.