Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Vatamanu
(0 - ?)

201 Poezii

Poezia de azi

Fara de prihana
de Emanoil Bucuţa
Tu esti asa de fara de prihana,
Si atintesti din ochi asa senini,
Ca-n preajma-ti, sufletu-mi, intreg o rana,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Ion Mircea biografie completa

Poezii






Ion Mircea
   
  poetul Ion Mircea  
   
Nastere: 1 septembrie 1947, Sarmas, judetul Mures
Deces:

S-a nascut la 1 septembrie 1947 in localitatea Sarmas, judetul Mures.

A terminat cursurile liceului din localitatea natala.

A debutat in revista „Tribuna in 1965 cu poemul Pescuitorul de perle. Urmeaza si absolva, in 1971, Facultatea de Filologie din Cluj, sectia romana-italiana. Este unul din membrii fondatori ai gruparii si publicatiei studentesti de cultura „Echinox.

Dupa absolvirea facultatii lucreaza un timp ca indrumator la Muzeul „ Octavian Goga din Ciucea, iar din 1973, ca redactor al revistei „Transilvania, se muta la Sibiu. Debuteaza editorial cu volumul Istm, in 1971, iar volumul Copacul cu 10000 de imagini este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1984. in 1989 ii apare la Editura Dacia Wiirde der Rose/Demnitatea trandafirului, volum antologic in limba germana in traducere de Reimar Alfred Ungar. Din 1990 este numit redactor-sef al revistei „ Transilvania, iar un an mai tarziu este ales secretar al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor. Este de asemenea Presedinte al Centrului European de Poezie si Dialog Cultural Est-Vest „Constantin Noica din Sibiu, organism infiintat printr-o rezolutie a Adunarii Generale a Parlamentului Europei.



Reprezentant al grupului format in jurul prestigioasei reviste clujene „Echinox, Ion Mircea poate fi incadrat in aceasta generatie lirica prin cultivarea esteticii neoexpresioniste ca si prin apropierea (neepigonica) de spiritul blagian. in acelasi timp, poetul isi faureste o voce originala prin cultivarea cu predilectie a puritatii, a diafanului, intalnite si extrase deopotriva din existenta cotidiana sau din viziunile cosmice. Suficient de egal cu sine in creatia poetica, aceasta punere a existentei sub semnul Creatiei si al Luminii nu se schimba, chiar daca limbajul poetic devine mai aspru, mai frust. Diafanizarea realului este realizata indeosebi, dupa cum observa criticul literar Laurentiu Ulici, prin folosirea intensa a structurii poetice de tip oximoronic, in care se pot uni fragilitatea inexpugnabila si soliditatea finalmente fragila a realitatii. Crepusculul expresionist capata la Ion Mircea o lumina meditativ blanda. Criticul literar Marian Papahagi constata la Ion Mircea „o impresie posibila de poezie ermetica (), senzatia de delir pietrificat in cuvinte, de sintaxa neascultand de legile discursivitatii, ci construindu-se pe un sistem secret de legaturi interioare, pe care sincopele il fac si mai inaccesibil. Poezia sa dezvolta „o mare si spectaculoasa deschidere asociativa, o figuratie exotica sau ezoterica vietuieste in textul poemului laolalta cu metaforizarea -onirica», orizontul cult al trimiterilor nu exclude concretul sau chiar derizoriul. Perceptia poetica a lui Ion Mircea a presupus intotdeauna un spatiu al uimirii provocate, al insolitului pus in act printr-o decizie lucida (idem).

Poezia lui Ion Mircea trebuie sa-si descordeze corzile prea intinse, sa poposeasca in golfurile calme ale sensibilitatii spre a se elibera de un narcisism prematur si daunator, scriam in Poezie si generatie (1975) incadrandu-1 pe poet la manieristi, impreuna cu Adrian Popescu, Mircea Dinescu, Mihai Ursachi, Dan Verona, Emil Brumam etc.
Structural, manierismul ca metoda poetica (este eronata conceptia conform careia a fi manierist inseamna a nu fi poet profund) implica aceasta opozitie fundamentala arta vs realitate, reperand un mod special de situare fata de real, o inconjurare a acestuia prin tesatura unor figuri artistice cu rol precis de a-l epura, de a-1 filtra de corporalitatea naturala; apare o orchestratie baroca de procedee cat mai subtile prin care se sugereaza ceva prin altceva, pierzandu-se elementul frust de la care s-a pornit. Toposurile culturale, cum spuneam, le inlocuiesc pe acelea existentiale de extractie directa. De aceea, s-a afirmat la debutul lui Ion Mircea ca ar fi un purist; aceasta ii conferea in promotia echinoxista postura de cel mai original poet.
Volume de versuri:

Istm, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971;
Tobele fragede, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978;
Copacul cu 10000 de imagini, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984;
Piramida impadurita, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989;
Wurde der Rose/Demnitatea trandafirului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989, volum antologic in limba germana in traducere de Reimar Alfred Ungar.

Violoncelul a aparut in volumul Tobele fragede, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978.

Masina de macinat cafea a aparut in volumul Copacul cu 10000 de imagini, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984.
Nu cadavrul inlantuit a aparut in volumul Copacul cu 10000 de imagini, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1984.
Elogiu satului romanesc a aparut in volumul Piramida impadurita, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.

REFERINTE

„Un poet subtil, cultivind indeobste un ermetism filologic, este Ion Mircea, in Istm. El vine in poezie dupa experienta deceniului sapte (deceniu care aduce o noua substanta), cu ochii atintiti asupra formei. Grija exagerata pentru regie nu reuseste sa ascunda o sterilitate orgolioasa. Nu numai limbajul este redus la propria lui forma : existenta intreaga este strict simbolica. Universul este straveziu. Dar si aceasta poezie, prin curatenia exprimarii, prin eliminarea reziduurilor, prin detasarea ascetica de cuvintele «tribului», isi are meritele ei. Narcis este pretutindeni cu tot ce deriva de aici : o lume plina de oglinzi, un univers tautologic, corespondente geometrice, translatii sintactice etc. Materia poetica va sugera usorul, aerianul, vagul, incertitudinea, «istmul» — locul de trecere intre doua lumi : lumea exprimata si lumea care exprima. Roua, crinul, papadia, fumul, somnul, floarea, fulgul, lacrima, lebada sint elementele favorite. Senzatia e de mare blindete, sfio-senic, levitatie, Stilistic el este un Prale, corectat prin Ion Barbu, adica un sucit — fara a iesi din cadrele muzicii."
GEORGE AI.BOIU

„Inteligenta lirica si nazuinta catre o ideala ordine a poeziei figurata, de altfel, in miscarea neintrerupt ascensionala tintind si infringa opacitatea si amorfismul ca expresii ale haosului prin transparenta si prin claritatea formelor ordonate fac din Ion Mircea, echinoxist de marca, unul din reprezentantii de prim plan ai noii promotii de poeti. () Ion Mircea pare a fi un sculptor de forme aeriene ce au insa o surprinzatoare consistenta, amenintind mereu sa se destrame si dainuind totusi in virtutea unei neintelese proprietati."
MIRCEA IORGULESCU

„Din Istm nu lipseste nimic, dar Tobele fragede are ceva in plus, un lucru pe care nu sint in stare sa-1 numesc. Siguranta scriiturii ? Exista si dincolo. Maturitate ? Poetii nu se maturizeaza niciodata Ion Mircea ne da siguranta ca e detinatorul unui mare secret care e chiar secretul nostru, ceea ce nu stim despre noi, ceea ce putem doar ghici, fericiti, in clipele inspiratiei. () Tensiune ? Da, cuvintul e potrivit. Tensiunea spunerii si, in acelasi timp, a ascunderii unui adevar fundamental, de care ne apropie discret si spre care, uneori, ne impinge cu violenta marii poezii."
FLORIN MUGUR


Citeste si:




Poeziile poetului



Biografia lui Ion Mircea pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani