se vad acoperisele lumii in palma mea curge iordanul urmaresc in adanc o fiinta deosebita toate nimicurile se asmut asupra degetului care a uitat sa arate
Pe norul acela sta scris destinul meu intr-un alfabet mie necunoscut
este o cimpie verde
cu o casa alba in mijloc
un singur copac isi scutura florile
peste mormintul mamei
ce vrea sa spuna
aceasta imbinare
de semne atit de simple si
misterioase
Pune poezia Enigma pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.