Aș vrea sa pot sa ies in fata sa privesc
Capul sus sa il pastrez sa il ințepenesc.
Deajea e o zi in care numai conteaza.
Din cand in cand la lume din nou.
Am mai ars o zi din linia continua
Ca și soarta sa fie indeajuns de plina,
Gesturile se risipesc ca fumul
In acest imens cerc pamantesc.
Timpul il petrec sa pot sa invaț din ce greșesc
Spre un perfect imposibil sa reușesc.
Nu vreau sa fiu ca o floare o povara sa port:
Unde-i iarna și umbra pe care o protejez.
Si arat ca tot e lasat in vag și ca nu o sa ma mai bag
Un lucru chiar e adevarat, ca asta incerc sa fac....
O culoare sa pot juca din monotonia asta. |