Cand sufletu-mi noaptea veghea in estaze, 
Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza, 
Incins cu o haina de umbresiraze, 
C-asupra-mi c-un zambet aripile-a-ntins; 
Dar cum te vazui intr-o palida haina, 
Copila cuprinsa de dorside taina, 
Fugi acel inger de ochiu-ai invins. 
 
Eati demon, copila, ca numai c-o zare 
Din genele-ai lunge, din ochiul tau mare 
Facuai pe-al meu inger cu spaima sa zboare, 
El, veghea mea sfanta, amicul fidel? 
Ori poate! O,-nchide lungi genele tale, 
Sa pot recunoaate trasurile-ai pale, 
Caci tu - tu eati el.
 |