Cand sufletu-mi noaptea veghea in estaze,
Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbresiraze,
C-asupra-mi c-un zambet aripile-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dorside taina,
Fugi acel inger de ochiu-ai invins.
Eati demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ai lunge, din ochiul tau mare
Facuai pe-al meu inger cu spaima sa zboare,
El, veghea mea sfanta, amicul fidel?
Ori poate! O,-nchide lungi genele tale,
Sa pot recunoaate trasurile-ai pale,
Caci tu - tu eati el.
|