intr-o lume de neguri Traieste luminoasa umbra. Mai intai scaldata in ceti eterne si sure, insa, incet-incet, Razele mari a gandirii Negurile albe patrund Si formeaza un arc albastru, Clar senin in jurul lui, Ce-a lui margini isi gaseste intr-a negurilor creti Si-nainte, inainte Zboara geniul de lumina, indaratu-i pintre neguri A ramas un fluviu clar De albastru senin aer. in dungi supte, in cordele De argint, ele suspenda Fluturari si creti in calea Raului de-aer albastru, Ce de cale ii serveste Mandrului geniu si nalt Al luminei.
|