intr-o lume de neguri  Traieste luminoasa umbra.  Mai intai scaldata in ceti eterne si sure, insa, incet-incet,  Razele mari a gandirii  Negurile albe patrund Si formeaza un arc albastru,  Clar senin in jurul lui,  Ce-a lui margini isi gaseste intr-a negurilor creti Si-nainte, inainte  Zboara geniul de lumina, indaratu-i pintre neguri  A ramas un fluviu clar  De albastru senin aer. in dungi supte, in cordele  De argint, ele suspenda  Fluturari si creti in calea  Raului de-aer albastru,  Ce de cale ii serveste  Mandrului geniu si nalt  Al luminei. 
 |