Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,   Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;   Un singur glas ingana cuvintele de miere, inchise in tratajul stravechii evanghelii. 
 
C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,   Din carti cu file unse norodul il invata   Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,   Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. 
 
O muzica adanca si plina de blandete     Patrunde tanguioasa puternicile bolti: 
"Pieirea,   Doamne sfinte, cazu in orice colt, inveninand pre insusi izvorul de viete. 
Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,   S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,     In palcuri sunatoare de plansete duioase 
 
A noastre rugi,   Parinte, organelor se smulg." 
  
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala,   Si negrul intuneric se sperie de soapte   Douasprezece pasuri rasuna miez de noapte      Deodata-n negre ziduri lumina da navala. 
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie   Colo-n altar se uita si preoti si popor.   Cum din mormant rasare   Christos invingator,   Iar inimile toate s-unesc in armonie: 
 
"Cantari si laude-naltam   Noi, tie unuia, 
Primindu-l cu psalme si ramuri,   Plecati-va, neamuri,   Cantand   Aleluia! 
     Christos au inviat din morti,   Cu cetele sfinte, 
Cu moartea pre moarte calcand-o,   Lumina ducand-o   Celor din morminte!" 
 |