Cantec de om

Vezi toate poeziile poetului
Primului cosmonaut al lumii



Uite cu ce litere mari iti scriu si iscalesc dedesubt.
Trupul meu viu si sufletul meu viu, sau poate mai
degraba dorintele mele,
le-am ridicat ca pe niste globuri miscatoare spre stele.

Iarta-ma daca-ti spun cuvinte mai lungi decit trupul meu.
Intinde-ti mina atenta si-ai
sa le-ajungi de cite ori vrei, mereu!

Acum am tisnit prin aer.
Norii
i-am impins doar cu sunetul vorbirii,
si sufletul doar cu trupul meu tinar
mi l-am incins,
asa cum inaintea bataliilor
Machedon
isi incingea sabia.
Totul se schimba in mine
acum, cind alerg pe virfurile de munte
ale cuvintelor.
Daca-mi da prin gind s-apas cu talpa, mai tare,
vreun pisc, vreo propilee sau vreun obelisc,



prin universul negru, spre fiecare soare
flacara ma isc, ratacitoare.
i
Aproape nu-mi vine sa cred
ca am putut pina-aici sa purced.
Ochiul pamintului, albastru,

imi priveste din departare
fata sarata, inima zburatoare,
si nelinistit mi-azvirl imaginea chipului
ca pe o minge ovala
spre-ndepartatul pamint!
Dar ea se-ntoarce la mine.
Eu sunt?
Da, eu sunt.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Cantec de om pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani