O calarire in zori

Vezi toate poeziile poetului



Tacerea se izbeste de trunchiuri, se-ncrucise,
se face departare, se face nisip.
Mi-am intors catre soare unicul chip,
umerii meu smulg din goana frunzise.
Campul taindu-l, pe doua potcoave
calul meu salta din lut, fumegind.
Ave, ma-ntorc catre tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigind.

Tobe de piatra bat, soarele creste,
taria cu acvile din fata lui
se prabuseste in trepte de aer, sticleste.
Tacerea se face vint albastrui,
pintenul umbrei mi-l creste
in coastele cimpului.

Soarele rupe orizontul in doua.
Taria isi naruie sfirsetele-i carcere.
Sulite-albastre, fara intoarcere,
privirile mi le-azvirl, pe-amindoua,
sa-l intimpine fericite si grave.
Calul meu salta pe doua potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele salta din lucruri, strigind
clatina muchiile surde si grave.
Sufletul meu il intimpina, ave!
Calul meu salta pe doua potcoave.
Coama mea blonda arde in vint.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia O calarire in zori pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani