Bucuria izbinzii a crescut in noi, ca arcul zarii,
ca juramintul dat Comunismului,
ca spatiul dens din fata marii.
In noaptea asta, somnul s-a desprins de pe punti
fara sunet, cazind peste lespezi.
O, de-al putea, muntilor-nalti,
marilor mari,
spune-o-as,
ca pe un chiot de calusari,
ca pe-o strigatura din Ouas.
cerule, oierule,
aburinde cerule!
Stea iscind din gindul nostru
ti-am trimis sa-ti afle rostul.
Grinzile tacerii tale
sa mi le rastoarne-n poale,
sa ti le pravale-n mare.
Jocul tau de jar si fum
mai aproape ni-l facum,
clatinatele oglinzi
intre gene sa ne-ntinzi.
Rotitoarele paminturi
razimate-n patru vinturi,
invelite-n ceruri multe
le-nvataram sa-ne-asculte,
ca ne-ai stat atita vreme
dincolo de ochi si gene,
cu miratele poeme.
|