| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Caruta facuta iarna
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Nicolae Velea
|
|||
|
|
|||
| Dupa ce se constatara ci ca pacatosi si netrebnici pentru ca nu-si facusera si nu se invrednicisera sa-si faca pana acuma - loi de iarna - caruta in vreme de ninsoare, cei doi cumetri, Stanica si Barbu, asupriti de canile cu vin rasturnate se gandira sa se apuce de treaba. - Ca altminteri o sa ajungem la devenirea de o sa avem casa sub caciula, se ingrijora si se imbarbata, si-1 imbarbata si pe celalalt, Barbu. Stanica avea roti de caruta pe care le tinea in fanar, ca sa se usuce obada si sa se imbuce bine, si Barbu avea un lin de carat prunc si se gandira s-o injghebe. deocamdata asa, caruta, ca sa scape macar de vina si vorbe. Se dusera, scoborara rotile de sus din pod si le rostogoleau si le atingeau pe parerea de drum, de distanta, care le separa casele - razand de doar nu se tavaleau pe jos de zicerea veche cum ca rotile carului nu se intalnesc niciodata. - Uitc-le cum se intalnesc si se cata si se ciocnesc, se hatana de ras Barbu si lovea roata pe care o tinea subtioara de rotile pe care le tinea la fel Stanica. Si pe urma isi rostogoleau rotile pe jos, indem-nandu-le cu palmele sa se rostogoleasca, asa cum poarta copiii cercurile. Si iar se topeau de ras ca iacata-le cum se intalnesc si se lovesc. Adusera si linul. il asezara pe o capra de retezat lemne, dar dupa ce se opintira un timp de, o vreme buna, si vazura ca nu se leaga nimic, trimisera vorba dupa Zamfir al Firii tot a lui Zamfir sa vie sa-l ajute. Acesta, mic, ager, tuciuriu,indemanatec si fierar,potrivi rotile, dar cand coborara "lucrarea" de pe capra si mersera cu ea o portie de batatura, vazura ca se apleaca rau intr-o parte. Zamfir al Firii tot a lui Zamfir, care pusese si el cutitul in gatul porcului cu o zi inainte si-i taiase grasimea topita pe tingire cu bautura, nu putu sa dea nici o lamurire mai ca lumea. Ramasera buimaci si se uitau la caruta, adica la linul cu roti, ca la o alta aratare. De spaima au intrat in casa. Stanica s-a dus la iuteala pana la el si a mai adus niste sunci, deocamdata neafumate, si la masa stropita - potop - au cutezat iar cu gandul Ia caruta. Zamfir, acuma, le-a dat o intelegere mai ca lumea. Ca chiar daca e jumatea lui decemvre sarita spre sarbatoare, ei nu vad ca nu mai e iarna iarna si da de sus doar cu ploaie? -Da? -Da! Barbu s-a dus pan-afara, a vazut ca ploua, s-a intors in odaie, s-a uitat la ceasul "C.F.R.", care ticaia harnic si zgomotos de abia nu dardaiau peretii, si a zis ca da. nu prea e iarna. Si a intors si a potrivit ceasul cel mare "C.F.R." dupa ceasul mic de buzunar - care mergea mai inainte, ca sa apropie o iarna ca lumea si sa s-apuce sa faca asa cum trebuie caruta pentru vara iarna. Si tarziu, in aprilie, treaz, cand ii trebuia caruta, si-a amintit ca luase de la Stanica doar trei roti - si d-asta schiopata linul. Eu il las potrivind ceasurile ca sa cheme zapada si iarna. |
|||
Pune poezia Caruta facuta iarna pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |