In muzeu

Se frange visul, dragostea apune,
Se sting zdrobite clocotele urii,
S-astern in praf si dumnezei si ingeri,
Trosnesc si cad arcadele maiestre,
C-un geamat lung se surpa Partenonul.
Iar duhul rau purcede mai departe,
Si rasul lui se plimba pe ruine
Zadarnic, tu, craiasa-ndurerata,
Cu ochii stinsi l-ai plans pe Mausolos,
Si jalea ta a-ntruchipat minunea
Ce-mpodobea de mult Halicarnasul
Si tu-n zadar ti-ai scris, Sardanapale ,
In marmura cantarea biruintei
Sunt toate praf Un bulgare natang,
Un strop razlet si fara stralucire
A mai ramas din visele lui Ramses,
Ce-a ferecat eternitatea-n piatra.
Bieti biruiti, azi sunteti toti alaturi,
Ostasi cazuti ai luptei nesfarsite,
E moarta azi si vechea voastra vrajba.
Neputincios, la poalele Astartei ,
Cu arcul frant, sta trist sagetatorul,
Privind obrazul spart al unui sfinx
Cum stati asa, saracacioase moaste
Ce-ati mai ramas, sarmane marturii
Din stralucirea moart-a unui vis,

Satiri, himere, nimfe si centauri,
Cu trupul frant, cu bratele pierdute;
Si cum amurgu-nlacrimat trimite
De sus, din cer, un giulgiu mortuar
Pe la fereastra criptei voastre reci;
In linistea arcadelor boltite,
Eu singur viu pe campul de bataie,
Stau ingrozit de suspinarea voastra,
De geamatul ce tremura-n vazduh,
Si mintea mea aude cum pamantul
Isi cere astazi mortii inapoi
Veniti, veniti sa facem ingropare!
Drumeti de-acum ai vremii statatoare,
Veniti o groapa noua sa sapam!
Sa le-asezam in trista infratire
Aceste moaste jalnice si sfinte,
Deasupra lor sa creasca iarba verde,
Sa-si cante viata imnul ei de slava,
Iar din amarul plans al vesniciei
Sa prindem vraja clipei trecatoare