Tristetea mea, adanca mare, 
Fara de margini, fara fund, 
In largul ei fara hotare 
Atatea vifore s-ascund 
Tristetea, zestre de-o viata, 
M-a petrecut de obicei, 
Tacuta pestera de gheata, 
Atat de frig e-n umbra ei 
Tristetea ce zambeste muta 
Din ochii mei cand ne-ntalnim, 
Cu taina ei nepriceputa 
Ma cheama azi in tintirim 
 |