Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Marcel Gafton
(1925 - 1987)

2 Poezii

Poezia de azi

Glas in paradis
de Lucian Blaga
Vino sa sedem subt pom.
Deasupra-i inca veac ceresc.
in vantul adevarului,
in marea umbr-a marului,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Eroul CIUBAR-VODA

Vezi toate poeziile poetului




FABULA FABULELOR VECHI POPULARE
SAU ROLANDO FURIOS MOLDOVENESC
Partea I
L’homme est de feu pour le mensonge
Et de glace pour la v?it
(La Fontaine)
Ciubar-voda, domn faimos,
Lui Papura stranepot,
Avea un singur fecior,
Frumos ca luna lui mai,
Gig`t ca un t`nar brad,
V`rtos ca un vechi stejar
Si viteaz ca un rom`n.
Acest fiu c`nd s-au nascut,
Moa=a ce l-au str`ns de nas
Si l-au prenumit Bogdan,
Au tras boghii =i au spus
Mancei ce l-au aplecat,
Ce so ie va lua
Si c`te va patimi
Despre farmece =i vraji;
Deci domni=orul Bogdan,
Fac`ndu-se flacaua=,
Tatal sau, domnul batr`n,
L-au chemat in curtea sa,
Fiind boieri aduna i

Si dupa ce l-au pupat,
I-au zis: ?atul meu, sa =tii
Ca de-acum vreau sa te-nsor,
Si mireasa sa- i alegi
Fata de domn sau de crai,
Ca sa nu piara cu noi
Al lui Ciubar soi vestit
Din care eu ramasei;
Caci pe faimo=ii stramo=i
Guzanii i-au ospatat .
Atunci Fat-Frumos grai:
?ata, nu pot sa ma-nsor
Cu fata de trup de om,
Caci baba ce m-au mo=it
Mi-au spus ca ursita mea
Z`na frumoasa va fi,
Ce sub soare n-au mai fost,
Deci da-mi arme =i osta=i,
Sa ma duc sa o gasesc .
Atunci tatal lacrim`nd
Au implinit voia lui;
Si bravul meu domni=or
De porneala se gati:
Peste trup s-au inarmat
Cu cama=a de o el,
Pe cap cu coif cu zebre,
Peste coapsa s-au incins
Cu palo= de mare pre ,
Si pe spate arunca
Arc =i tulba cu sage i,
Iar pe piept =i-au aga at
O plato=a de argint

Pe care sapat era:
?ri sa mor, ori sa gasesc
Amata ursita mea .
Apoi scutarul lu`nd,
Din piei de bivol facut
Si cu cri a blehuit,
Se arunca ca un =oim
Pe al sau cal, ce era
Negru ca corbul la par,
La picioare pintenog,
In frunte av`nd o stea,
Iar din nari foc slobozind.
Deci aga `nd la obl`nc
Buzduganul de o el,
Chiar ca v`ntul s-au pornit
Cu ai sai ale=i o=teni
Peste mun i =i peste vai;
Si nu pu ini au ucis
Cu v`noasa m`na sa,
Ho i cumpli i =i groaznici ur=i
Ce in calea lui ie=ea.
Dar, in sf`r=it, ajung`nd
La codri merei, pustii,
Au strigat: ?oroc! noroc!
Unde e=ti, vin sa- i graiesc .
Si iata ca dintre st`nci
O roata au =i sarit,
Pe care intr-un picior
Norocul venea spre el,
Repede ca un v`rtej
De mai ca nu l-au strop=it,
Si zicea: ?e vrei sa- i dau,

Comorile de sub mun i,
Sau sa te fac imparat?
Caci eu nu pot s-aleg
Cine-i bun =i cine-i rau,
Si demn de al meu dar,
Pentru ca m-am nascut orb;
Insa uneori fac haz
Sa ajut pe natarai
Iar Bogdan i-au raspuns lui:
?u sunt, jup`ne Noroc,
Mul umit de mintea mea,
Si alta nu cer sa-mi dai
Dec`t sa-mi spui, unde pot
Sa gasesc ursita mea?”
Atunci Norocul i-au zis:
?ergi, Bogdane, spre apus,
Noua zile, noua nop i,
Si pe-al unui munte pisc
Pe sora mea vei afla
Ursitele impar ind,
Insa chibzuind a=a:
Ca sa fie potrivi i
Acei ce se inso esc,
Pentru ca ea are ochi
Si ea i i va da un mar
Cu care tu sa alergi
La izvor sau la p`rau:
Si acel mar despic`nd,
Din el prunca va ie=i,
Ursita mireasa ta,
Careia din al tau pumn
Indata apa sa-i dai,
Caci negrabind va muri.”

A=a Norocul graind,
S-au =i facut nevazut.
Iar Bogdan, mire erou,
Pohodnicul =i-au intors,
Spre apus l-au indreptat,
Cu pintenul l-au impins,
Si ca sageata din arc
Slobozita de un brav
La fuga l-au repezit.
Alearga negrul comos,
Si zdravanul sau picior
Unde calca peste st`nci
Scapara mii de sc`ntei.
Alearga negrul intat
De nu seamana a cal,
Ci chiar negru noura=
Gonit de un v`nt cumplit,
Lucind la mijlocul sau
O stelu a c`nd =i c`nd
Ca inta din fruntea lui;
Fugea negrul pintenog
Si lasa in urma sa
Mun i, c`mpii, vai =i paduri
Si companionii to i;
Iar in v`rtejul de colb
Ale lui picioare iu i
Se vad numai flutur`nd
Ca patru albe aripi.
Si fuge negrul mereu
Prin dumbravi de pomi rodi i,
Ce clatina a lor crengi,
Si cheama a lui stap`n,

Macar sa guste din ei;
Dar Bogdan r`dea de pomi
Si cata de calea sa.
Deci copacii m`nio=i
Il mustrau a=a graind:
?oar de ulcica au pus
Cestui m`ndru natarau
Vreo cotoroan a rea.
Doar de naiba l-au luat
Calare pe dosul sau,
Sa-l duca in iad prezent;
Caci incotro fuge el
Sunt numai prapastii, st`nci,
Si apoi c`mpi de arin,
P`n’ la muntele cel nalt
Al pam`ntului sf`r=it .
Bogdan, in loc de raspuns,
Da pinteni negrului sau,
Si toate in urma sa
Se tupila, pier incet,
Ca o dunga innegrind
Departe in orizont.
Alearga negrul mereu
Peste st`nci =i peste r`pi,
Si de ropotul grozav
Potcoavelor de argint,
Vulturii s-au speriat
Si c`r`ind intre ei
Zic: ?lacau neghiob ce e=ti,
Tu e=ti t`mp =i calul t`mp,
Ca a i venit pe aice;
Caci oricine au vazut

Acest al nostru pustiu,
St`rvul lui noua l-au dat;
P`n’ =i zefirul u=or,
De vine pe-aici sufl`nd,
Se far`ma printre st`nci;
P`n’ =i noi de ne lasam
Pe locul unde alergi
Balaurii ne inghit .
Iar el in loc de raspuns
Le zice: ?ugi i, fugi i,
De nu vre i sa va patrund
Cu sage ile ce port .
Deci vulturii sperie i.
Zbur`nd roata-n orizont,
Se urca mereu in sus,
P`n’ c`nd s-au vazut pe cer,
Int`i ca ni=te porumbi,
Apoi ca ni=te lastuni,
Apoi ca ni=te `n ari,
Si apoi incet, incet
In nouri s-au mistuit.
Alearga negrul sirep,
La nisipi= au ajuns,
Si iata un noura=
Despre rumanul apus,
Ca din a soarelui disc,
Au ie=it =i s-au pornit.
Si merg`nd se tot marea,
Se impra=tia pe cer.
Soarele ingalbenea
Si ziua intuneca;
Deci nourul se la ea

Si fe ele i=i schimba
Ca a fumului clabuci,
Ie=ind iarna din hogeag,
C`nd soarele luminos,
Diminea a rasarind,
Il vopse=te fel de fel,
Aci ca c`nd ar ie=i
Foc pe gura de cuptor,
Aci mohor`t sau ro=
Ca s`ngele inchegat.
Dar c`nd nourul vazu
Alerg`nd Bogdan mereu,
Pe luciul de arin,
Far’ a se teme de el,
Atunci fa a =i-au schimbat,
Galben-v`nat s-au facut,
Ca pizma=ul veninos,
Si infl`ndu-se grozav
Au zbucnit din s`nul sau
Un v`rtej de v`nt cumplit;
Si spulber`nd p`n’ la cer,
St`lp de arin ca un turn,
Rasuna un glas din el
Cu zgomot infrico=at,
Si zic`nd: ?nde alergi,
O! bravule Fat-Frumos?
Si cum indrazne=ti sa calci
In impara ia mea,
C`nd mul i ca tine aicea,
In ace=ti c`mpi de arin,
Eu de vii i-am ingropat,
Incal a i =i imbraca i?”

Dar Bogdan, neraspunz`nd,
Da pinteni, bate mereu
Pe zdravanul sau fugaci.
Calul zbiara m`nios,
Ochii lui s-au incruntat,
Coama, coada incorda,
Se intarta la fugit,
Ca =i c`nd ar zbura-n v`nt,
Mai necalc`nd pe pam`nt,
Dec`t c`nd i=i impl`nta
In nisip al sau picior,
Sf`r`ia ca fierul ro=,
In apa acufundat.
Deci v`rtejul m`nios
Ca uliul se repezi
Si peste Bogdan caz`nd
Cu st`lpul cel de arin
C`nd pe =a il rasucea,
C`nd il izbea in pam`nt,
C`nd ii arunca in ochi
Spuza, de mai il orbea,
Si c`nd il inadu=ea
Cu-al sau abur infocat.
Insa v`rtosul Bogdan
Se lupta, se zbihuia
Si pe al sau zdravan cal
In scari s-au in epenit,
Si in bra e cuprinz`nd
St`lpul acel de arin,
L-au str`ns la piept p`n’ l-au fr`nt,
Cu din ii au rupt din el
Si l-au far`mat buca i.

A=adar, viforul rau,
Vaz`ndu-se fr`nt =i rumpt
De eroul moldovean,
S-au prefacut in v`rtej,
Si sorbind nisip din c`mp
L-au rasucit p`n’ la cer,
Si de-acolo v`jiind
Au varsat asupra lui
Nisipul din al sau s`n,
Ca sa-l ingroape de viu;
Dar neobositul cal
In trei copce s-au izbit,
Si cu pieptul razbat`nd
Prin v`rtejul colburos,
Au scos pe al sau stap`n
Din namolul de nisip.
Iar v`rtejul, ru=inat,
Ramasa in urma lui,
Lungit gios ca un troian.
Deci eroul, ostenit,
De primejdie scap`nd,
Si vaz`nd cerul senin,
Si departe-n orizon
Culmea muntelui dorit,
Lasa calul sau incet,
Si cu m`na pe grumaz
Netezindu-l ii zicea:
?, nepre uite cal,
Amicul, scaparea mea,
Mai opinte=te pu in
P`n’ la muntele ce vad,
Si acolo te-oi lasa

Bine sa te odihne=ti
Si i-oi da din al meu coif
Apa rece de izvor,
Si pentru pascut ima=
De chirau =i de trifoi .
Deci calul se-nvio=a,
Sim indu-se dezmierdat,
Si la fuga se porni,
Iar soarele incepu
Spre sfin it a se pleca;
Aerul se limpezi
Ca cel mai curat cristal;
Si-n acel timp lini=tit
Alta nu se auzea,
Dec`t numai sf`r`ind
Nisipul ce arunca
Calul cu al sau picior
Sau vreun `n ar flam`nd
B`z`ind pe la urechi.
Insa deodata zari
Obositul calare ,
In pustiul acel sterp,
Pe un troian de nisip,
Inalbind un =irag lung
De calare i inarma i;
Deci scutur`nd din d`rlogi,
Da =tire negrului sau
Ce are de petrecut;
Si nepregetatul cal
Indata s-au incordat,
Foraind cumplit din nari
Si din ochi sc`ntei vars`nd;

Iar inimosul Bogdan,
Buzduganul sau lu`nd,
Racne=te infrico=at:
?eri i in laturi din drum,
Feri i de sunte i o=teni
Si de vre i ca sa trai i;
Iar de sunte i aratari,
Eu pe crucea mea va jur
Sa pieri i din calea mea
Ca dracul de tam`iet
Insa lui nu i-au raspuns
Matahalele ce stau,
Nici de cruce au pierit;
Deci bravul meu domni=or
Se mira in g`ndul sau
Cum acele aratari
De bra ul lui nu se tem,
Nici de cruce au pierit!
Dar c`nd s-au apropiat,
Vazu inaintea sa
Cavaleri incremeni i,
Inzaua i =i inarma i,
Si st`nd to i calari pe cai.
Atunci el au in eles
Ca ace=ti nenoroci i
S-au fost pornit ca =i el
Sa-=i afle ursita lor
Tot in muntele =tiut;
Dar al pustiului domn,
Viforul ne`ndurat,
Ii inghi ise de vii,
Viscolindu-i cu arin;

Si dupa ce i-au topit,
Tot el i-au =i dezgropat,
Ca oricare calator
Sa vada puterea sa.
Al nostru insa rom`n,
Ram`n`nd nebiruit,
Trece buzna printre ei
Cu pieptosul sau fugar,
Si indata ce-au atins
Siragul de calare i,
Cu to ii s-au pov`rnit
Si s-au risipit sun`nd
In ale lor zale de fier,
Chiar ca nucile in sac;
Iar din a lor capa `ni,
Curgea p`r`u de nisip
Pe unde fusese ochi,
Gura, nasuri =i urechi.
Deci Bogdan, bun sanatos,
P`n’ la munte au ajuns,
Al carui v`rf trecea
Peste nourii u=ori,
Iar cu temelia sa
P`n-in al marilor fund.
Deci soarele au apus
Dupa muntele inalt,
Si stelele incepu
Sa clipeasca in senin
Ca ni=te de aur ochi,
Ce se uita la Bogdan,
Tinta, ca c`nd se mira;
Caci ele prea rar vedea
Alt om pe-acolo umbl`nd.

Deci eroul ostenit
Opri obositul cal
L`nga un =ipot curat,
Ce din munte izvora
Si in coif apa lu`nd
Int`i calul adapa
Si, far-a se ingriji,
I-au dat drumul la pascut
Pe-a muntelui costi=aei
Acoperite de flori,
Caci acest credincios cal,
Intocmai ca un dulau,
Pe al sau stap`n amat
Il pazea =i-l apara,
Si treaz fiind =i in somn;
Iar Bogdan au adormit
L`nga frumosul izvor,
Cu capul pe-al sau scutar.
Deci eu sa doarma il las,
Fiind =i eu ostenit,
Si contenesc sa va spui,
Boieri cumin i ce-asculta i,
Ceasta fabula a mea
P`n’ =i dumneavoastra to i
Nu- i zice precum zic eu
Ca ceea ce eu v-am spus
Chiar a=a au fost, au fost*

Partea II
Zorile de dupa mun i
Incepur-a se ivi
Si pe c`t se lumina
Somnul se impra=tia
Al bravului meu Bogdan,
P`n’ c`nd s-au =i de=teptat;
Si frec`ndu-se la ochi,
Si casc`nd de doua ori,
S-au sculat =i s-au pornit
Pe naltul munte in sus;
Deci c`t mai sus se urca,
Felurimi de flori gasea
Picur`nd de pe-a lor frunzi
Lacrimi chiar ca de brilant,
A racoroaselor zori,
Care zori, incet-incet,
Revars`nd lumina lor,
Trezea =i invio=ea
Pe somnorosul Bogdan.
Alam`i =i portocali,
Chedri, dafini, chiparo=i
Cu a lor poame cu gust
Pe Bogdan ademenea,
Printre care mai cre=tea
Roze, crini =i iasomii;
S-apoi toate la un loc
Mirosind il ame ea.
Iar c`nd mai asculta el
Pasarile ciripind,
Mai de tot se buimacea;

Inc`t intru adevar
Acest munte minunat
Era demn de laca=
Ursitelor omene=ti.
Deci in al muntelui v`rf
Sume ul mire sosind,
Au vazut din vai ad`nci
Ridic`ndu-se incet
Neguri chiar ca norii gro=i
Ce se dezvelea incet
Pe al muntelui costi=,
Ca ni=te valuri de p`nzi;
Apoi l-au impresurat
O p`cla ca un noian,
Inc`t Bogdan socotea
Ca nourii l-au rapit,
Dar soarele repezi
O raza chiar ca un sul,
Si, sparg`nd nourii gro=i,
Razbatu inceti=or
Int`i pe-al muntelui v`rf,
Apoi prin vai =i prin r`pi,
Si prin grotele ad`nci,
Si-n sf`r=it, impra=tiind
Nourii intuneca i,
Au ie=it biruitor
Din lupta ce i-au fost dat
Negurile de prin vai.
Bogdan, mai incremenit
De al soarelui razbel
Si de biruin a lui,
Se uita uimit la el!!!

Dar deodata au vazut
Un noura= luminos
Ca spre d`nsul s-au lasat,
Pe care o z`na sta,
Ce purta pe al sau cap
Coroana de mare pre ,
Si pe trup un ve=m`nt alb,
Fiind vopsite pe el
Ursitele omene=ti;
Unele cu cap de drac
Si in m`na lor in`nd
Cociorve, bice de foc
Pentru barba ii mi=ei,
Altele coarne de cerb
Pentru fruntea celor t`mpi,
Alte ursite era
Cu chipul frumos =i bl`nd
Ca ingerii m`ng`io=i
Barba ilor noroci i
(Insa de-aceste figuri
Prea pu ine se vedea.)
Iar cele multe era
Cu capul inhobotat,
De nu se putea afla
Ce chip =i caracter au
Deci acea z`na inea
In dreapta corn de bel=ug
Plin de roduri =i de flori,
Iar in st`nga smoc de =erpi.
Deci ea lui Bogdan i-au zis:
?u imparateasa sunt
Ursitelor omene=ti,

Si care mie imi plac
Si sunt la fapte one=ti,
So ie buna le dau
Din imbel=ugatul corn,
Iar muritorilor rai,
Ce sunt m`ndri sau pizma=i,
Le arunc din acest smoc
Al =erpilor venino=i.
Tu, insa, care te tragi
Dintr-o vi a ce iubesc
A lui Ciubar domn vestit,
Lui Papura stranepot,
I i dau ie acest mar
In care s-au zamislit
Ursita so ia ta,
Pe care eu i-am ales
Dintre ale mele z`ni
Ca sa te pot ferici.
Deci ie i-au spus prea larg
Norocul, fratele meu,
Ce sa faci cu acest mar;
Insa, Bogdane, sa =tii,
Ca multe ai sa pa e=ti,
P`n’ c`nd te vei inso i
Cu mireasa care- i dau .
Aceste vorbe graind,
Imparateasa pieri,
Si pe capul lui Bogdan
Cununa de trandafiri
Arunca din al ei corn;
Iar in m`na s-au trezit
Bogdan cu un mar domnesc,

Cu care el alerg`nd
P`n’ sub munte la izvor,
Indata l-au despicat,
Si dintr-insul au ie=it
Prunca c`t un pui=or
M`ndri=or =i mititel,
Si guri a sa casc`nd,
Apa cerea de baut,
Caruia bunul Bogdan
Din pumnul sau i-au =i dat;
Apoi in naframa sa
Invelit l-au pus in s`n,
Si incalec`nd pe cal,
Chiar ca v`ntul s-au pornit
Inapoi spre ara sa,
Unde degrab’ au ajuns;
Caci nimic in drumul sau
Nu l-au oprit la intors.
Deci batr`nul domn Ciubar
Zi =i noapte a=tepta
Sa-=i vada fiul viind.
Si zarind din foi=or
Ridic`ndu-se pe deal,
Ca de v`nt un mare colb,
Si un calare frumos
Ca sageata alerg`nd,
Indata au in eles
Ca Bogdan se intorcea;
Si-naintea lui ie=ind
Batr`nul domn cu alai,
In bra e au primit
Pe mult dorit fiul sau,

Si in frunte l-au pupat.
Iar Bogdan i-au pus in pumn
Mireasa ce =i-au adus,
De care prea s-au mirat
Ciubar, in eleptul domn;
Dar pricep`nd mai apoi
Ca este de z`na pui,
Ciubar nu s-au mai mirat,
Ci s-au facut ei nana=,
Numindu-o din botez
Ileana cea cu par lung
(Cos`nzeana la rom`ni);
Iar cununa cea de flori
Ortodoxul meu Bogdan
La icoana o au pus.
Deci miresei inadins
Leagan de aur facu
Si manca i-au insemnat
Pe so ia unui crai,
Ce-o sclavise in razbel
Faimosul domn Ciubar;
Dar ades au trebuit
Leaganul de prefacut,
Caci z`na cre=tea in trup
C`t intr-o luna pe zi,
Pe luna c`t intr-un an;
Si in sf`r=it in doi ani
Ea era de maritat.
Iar pre c`t am auzit,
Si chiar m`ndre ele ei
Sporea pe zi ce mergea;
Parul ei galben =i lung

Ajungea p`n’ la calc`i,
Si pe spate ra=chirat
Ca peteala stralucea;
Ochi=orii ca de =oim
In inima razbatea;
Iar guri a ii era
Ca cirea=a pe la mai,
Si din ii ca un =irag
De margele potrivit,
Si ca ghiocii de albi.
Nalta, gig`ta la stat
Ca nuiaua de alun,
Si mijlocul ei curmat
Ca =i al leoaicei trup,
Ca porumbi a la piept
Si ca lebada la g`t,
Iar m`nu=i ele ei
Chiar ca de ceara era,
Si picioru=ele ei
In pumni le puteai lua.
Deci galantonul Ciubar
Zestre nurorei i-au dat
Scule de aur leit,
Odoare de mare pre ,
Sapte t`rguri de nego
Si trei sute de mo=ii,
Iar de igani mii de mii.
Si de nunta s-au gatit,
Poftind vecini domni =i crai
Si eroi din alte ari,
Ca sa se intreaca ei
La har a =i la dejghin

Asemenea au adus
Voinici =tiu i de v`rto=i
Sa se lupte cu ai sai;
Si v`natorii domne=ti
Au adus din mun i pustii
Cecale =i ur=i cumpli i,
Si zimbri infrico=a i,
Ca sa se lupte mor i=
Cu zavozii ungure=ti
Ce se numea medeleni.
Iar curtea s-au podobit
Pe la ferestri, pe la u=i
Cu crengi =i cununi de flori,
Prin odai s-au a=ternut
Covoare de mare pre ,
Si jil ul acel domnesc
Cu stofa =i catifea
S-au imbracat peste tot,
Dezvelind deasupra lui
Steaguri ce-au fost c`=tigat
Eroul domn Ciubar
De la invin=ii in razbel.
Pe pere i s-au in=irat
Armele vechi stramo=e=ti.
Deci sa nu mai prelungesc,
Ca sa va fiu ur`t,
Amici =i lectorii mei,
Eu nu cutez sa va spui
C` i boi =i oi s-au ucis
De fripturi pentru popor,
Poleind coarnele lor
Cu aur =i cu argint,

La c`te bu i s-au dat cep
De mied, vi=inap =i de vin.
C` i mar oli s-au ridicat,
Infig`ndu-i in pam`nt,
De a carora v`rf nalt
Naframi cu bani s-au legat
Pentru cei ce vor putea
Sa se ca ere pe ei,
C` i brazi din mun i s-au adus,
Pe carii i-au rasadit
Pe drumuri =i prin ora=,
Aca `nd pe v`rful lor
Stegurele fel de fel,
Clopo ei buca i de =ac,
Care ziua se vedea
Ca un codru inflorit,
Si noaptea tot acei brazi,
Fiind de candele plini,
Cer cu stele semana;
Iar c`nd v`ntul aburea
Clatind ramurile lor,
Groaznic sunet se facea,
Ca c`nd menea a razbel;
Asemenea de prisos
Socotesc sa va mai spui
C` i beceri =i bucatari
S-au chemat din alte ari,
Ca sa faca fel de fel
De m`ncari =i bunata i,
Si jiganii de zahar,
Dupa cum: clo=te cu pui,
Ce se numea mar epan,

Pauni, lebede, coco=i,
De se parea ca sunt vii.
Deci ale nun ii gatiri
De le-a= spune p`na m`ni,
Nu le voi putea sf`r=i,
Insa va fac cunoscut
Ca nunta s-au hotar`t
Pe-a doua zi negre=it;
Iar oaspe ii to i trudi i,
Dupa ce au facut chef,
Si lautarii domne=ti,
Dupa ce au haulit,
Lado-Mano* i-au c`ntat
Miresei cum era dat
C`nd peteala se-n=ira,
Apoi to i au adormit.
Dar iata tocmai in zori
Deodat-au rasunat
Clopotul de dandana,
Si racnete p`n’ la cer
Din ora=ul ce ardea,
Cu clocot se ridica,
Strig`nd poporul: ?ari i,
Ca tatarii ne-au calcat,
Sari i ca cu to i pierim
De a lor junghi otravit,
Nu lasa i, ca ne iau sclavi,
Ne prada =i ne da foc;

Iata ca biserici sparg,
Le jefuiesc =i le ard,
Si pe preo i ii ucid,
Altarele jefuiesc!
Deci Ciubar domnul batr`n
Si cu t`narul sau fiu,
Trezindu-se sperie i,
Cu oaspe ii aduna i,
Voievozi =i crai viteji,
Servi, comi=ei =i paici,
Cu to ii s-au inarmat,
Si din buciume trag`nd,
Aduna pu ini o=teni
Ce se afla in ora=,
Si pe cai incalec`nd,
Cu to ii au navalit
Cu iu eala in tatari.
Iar Bogdan intr`nd in ei,
Cu palo=ul facea drum,
Taind habuc pe tatari,
Ca pe curechi sau bostani.
Caci unii tatari fugea
Far’ de cap sau far’ de m`ini,
Al ii se inea pe cai
Sau cu jumata i de trup,
Sau p`n’ la br`u despica i.
Asemenea ceilal i
Voievozi =i crai=ori
Dupa pilda lui Bogdan
Taia tatarii ciopa i,
Dar batr`nul domn Ciubar,
L`ng-o biserica st`nd

Unde pag`nii prada,
R`ndui o=tenii lui
Ca sa-i ia prizonieri.
Insa-n biserica sta
Insu=i hanul tataresc,
Care, tr`ntind la pam`nt
Al Maicii Domnului chip,
Sub picioare il inea,
Si cu m`inile rup`nd
Podoabele de pe el,
Aur =i margaritar,
Si pietre de mare pre ,
I=i umplea desagii sai.
Acest han, cel mai cumplit
Din cr`mgherii cei vesti i,
Era =i cel mai amar
Al Moldovei pradatori
El singur numai avea
O arma, lucru dracesc,
Ne=tiuta la rom`ni
Pe timpurile de-atunci;
Caci hanul, de multe ori
C`nd era inconjurat
Despre bravii moldoveni,
Cu d`nsa ii speria
Si dintre d`n=ii scapa.
Aceasta arma era
Ca o evie de fier
Astupata la un fund,
L`nga care fund avea
O prea mica borticea;
Deci in evie puind

Un fel de praf v`nat, sur,
Si ca un nastur de plumb,
Apoi un chibrit aprins
La tigai a iind,
Pulberea se aprindea,
Si din evie zbucnind,
Ca fulgerul scapara
Si ca trasnetul buhnea,
Si acel nastur de plumb
A=a de iute `=nea,
Ca prin zale de o el,
Prin piei de bivol, prin fier
Razbatea, =i omora
Pe acel mai brav o=tean
Far-a =ti cine =i cum
T`lhare=te l-au ucis.
Deci al tatarilor han,
Tem`ndu-se cu Ciubar
Sa se bata piept la piept,
Caci odata la razbel
Cutezase de cerca
Taioasa sabia lui,
Si o ureche pierdu
Pentru aceea acum
Indata ce l-au zarit,
L-au pitit tocmai in piept
Cu arma, lucru dracesc,
Si c`nd focul au buhnit,
Ciubar parca n-au mai fost.
Iar o=tenii, sperie i,
Fugeau care incotro,
Sau cadea jos la pam`nt.

Atunci pag`nul tatar,
Taind capul lui Ciubar,
In suli a l-au luat;
Si incalec`nd pe cal,
Spre c`mp de fuga pleca,
Si s-au facut nevazut;
Dar inimosul Bogdan
Pe tatari i-au interit
Si de tatal sau afl`nd,
Ca hanul l-au fost ucis
Si ca capul i-au luat,
Incepu a-l cauta;
Insa neput`nd a =ti
Incotro au apucat,
Racnea ca un leu cumplit
Ce puii =i-au fost pierdut,
Alerga in toate par i,
Prin codri =i mun i pustii.
Dar pe tatar negasind
At`ta s-au ratacit,
Ca n-au putut nimeri
La curtea sa inapoi,
Ci a treia zi zari
Pe al unui munte v`rf
Un palat foarte frumos
Inconjurat de livezi
Deci dar Bogdan apuca
Spre acel munte inalt,
Si iata in calea sa
Un r`u lat =i armuros,
Peste care era pod,
In capra caruia sta

O stahie, urie=
Inzauata prea ciudat,
Pe cap av`nd ca un coif
O scoica c`t un cau=,
Si trupul sau imbracat
Intru o piele de zmeu,
A caruia solzi luceau
Ca c`nd erau de argint,
Iar in m`na inv`rtea
Un palo= mare cu zim i
Ca c`nd era herezeu;
Acea stahie era
Calare pe lup turbat,
Si indata ce vazu
Pe hiri=ul domni=or,
Se repezi drept la el
Cu palo=ul ridicat;
Dar suli a lui Bogdan
Era groasa c`t un par,
Si in m`na lui fiind,
Chiar ca trasnetul lovea;
Caci el zdravan opintind
Pe al sau negru sirep,
Mai degraba au ajuns
Al suli ei sale v`rf
In al stahiei g`tlej
Dec`t palo=ul la el.
Si stahia au cazut
De pe lup jos la pam`nt.
Deci Bogdan au =i sarit
De pe cal deasupra ei
Si capul i-au retezat;

Dar numai c`t s-au intors
Si capul s-au prins la loc;
Deci el iara=i au taiat
Trupul ei in patru par i,
Si numai c`t s-au intors
Si stahia s-au sculat,
Ca c`nd nimic n-au pa it.
Atunci Bogdan auzind
Ca calul sau foraia,
S-au intors =i au vazut
Groaznicul lup navalind
Ca sa-l apuce de bot;
Dar Bogdan au =i infipt
Suli a in piept la lup,
Si foarte s-au minunat
Ca el pe lup ucig`nd
Si stahia au pierit.
Deci atunci au priceput
Ca fermecatori erau
Ceste doua aratari;
Apoi, fac`ndu-=i trei cruci,
Pe calul sau au sarit,
Si pe pod buzna trec`nd,
In munte s-au =i suit
La palatul cel frumos,
Si la poarta ajung`nd,
Inainte i-au ie=it
Fecioare vro douazeci,
Imbracate prea frumos
In straie albe =i flori;
Iar intre d`nsele sta
O z`na, stap`na lor,

Pe care nici Rafael,
Pictorul cel renumit,
Nu o putea zugravi,
Si nici eu sa spun nu pot
C`t de frumoasa era,
Dec`t at`ta va zic
Ca ai ei galbeni zulufi,
Pe la t`mple impleti i,
In cosi e marun el,
Ca gaitane de fir
Erau incujba i pu in
Pe grasu ii obrajei,
Rotunzi, albi =i rumeiori.
Iar parul ei despletit,
Ca matasa rasfirat,
Cadea =i se-nvaluia
In unde =i in verigi,
Pe un boi cam grasuliu,
Si bun in bra e de str`ns;
O vi a insa de par
Zefirul o arunca
Pe un piept ca de omat,
Unde se vedea salt`nd
Prin sub ire burangic,
Doua ` e ce era
Ca doua mere domne=ti.
Deci pute i a judeca,
In elep i ascultatori,
C`t de bine se prindea
Pe un chip alb ca al ei
Doua roze in obraji,
In buze un bobocel,

In guri a ni=te din i
Chiar ca de margaritar,
Ochii verzi ca de smarald,
Ce prin gene negre lungi
Gale= la lume privea,
Ca c`nd era somnoro=i;
Apoi al ei picioru=,
Ce era mic, grasuliu,
Si alte gra ii a ei
Eu nu pot sa le mai spui,
Dec`t =tiu ca pe Bogdan,
Ce o privea buimacit,
Cobor`ndu-l de pe cal
Ca pe un de paie snop,
De o m`na l-au luat
Si cu un glas m`ng`ios
Ca sunetul de izvor
I-au zis: ?e mult te a=tept
In impara ia mea,
O, tinere domni=or,
Ca sa te pot primi;
Caci mi-i drag sa primesc
Eroi ca tine faimo=i;
Deci vin in palatul meu
De vrei sa te fericesc
In toata via a ta .
Bogdan nimic n-au raspuns
Ci mergea unde vrea ea
Ca un neghiob fermecat;
Si fecioarele c`nt`nd
Din organe fel de fel,
Si cu viersuri foarte dulci,

Cu totul l-au fragezit,
Insufle indu-i amor.
Iar la palat ajung`nd,
C` iva ciocoi imbraca i
Tot in fir =i ur=inic,
De subsuori l-au luat
Si la feredeu l-au dus,
Si dupa ce l-au spalat
Si trupul i-au miresmit,
L-au imbracat in caftan
De o stofa foarte grea
Si in camara l-au dus
La z`na ce-l a=tepta
Cu un ospa rasfa at
De bucate foarte rari,
Ce nici Stefan-voda cred
N-au m`ncat la masa sa.
Si nici paharnicii lui
Sa-i dreaga nu au gasit
In podgorii la Cotnar
A=a vin =i pelin vechi
Ca cel de z`na gatit
Pentru frumosul Bogdan.
Deci m`nc`nd =i bine b`nd
Dintr-un blid, dintr-un pahar,
Ace=ti doi amoreza i,
Si-mbuc`ndu-se cu drag
Chiar ca ni=te huluba=i,
Au adormit am`ndoi.
Si eu sa doarma ii las,
Si contenesc sa va spui,
Boieri cumin i ce-asculta i,

Ceasta fabula a mea,
P`n’ =i dumneavoastra to i
Nu- i zice precum zic eu,
Ca ceea ce eu v-am spus
Chiar a=a au fost, au fost.
Partea III
Al lunii corn se ivi
Ca de argint poleit,
Printre copacii tufo=i
Ce ferestrele umbrea
Camarii unde era
Amorezii ferici i.
Si o raza au izbit
Pe Bogdan tocmai in ochi;
Dar el nici ca s-au trezit,
Si luna au asfin it.
Iar a doua zi t`rziu,
C`nd soarele era sus
De noua suli i pe cer,
S-au de=teptat somnoros,
Si dupa ce s-au trezit,
Am`ndoi au mai cascat,
Si z`na-n palme bat`nd,
Indata au rasunat
Viersuri de mul i lautari
Si organe fel de fel.
Deci in camara intr`nd
Multe fete =i ciocoi
Cu haine de mare pre ,
Pe z`na o imbraca

Dupa moda de atunci;
Iar pe frumosul Bogdan,
In loc de strai barbatesc
Si de arme o=tene=ti,
Ciocoii l-au imbracat
Cu cama=a de melez,
Ce pe la m`neci =i piept
Avea grele cusuturi,
Cu s`rma =i cu margean,
Ce alti e se numesc;
Si apoi l-au pregiurat
Cu fota peste mijloc,
Si coapsele i-au incins
Cu un colan foarte scump,
Care sub piept se-ncheia
Cu doua paftale mari
De aur curat leit;
Iar in picioare i-au pus
Conduri cu calc`iul nalt,
Si apoi de subsuori
Prin camara il purta
Ca sa-l deprinda cu ei.
Apoi z`na l-au luat,
Si pun`ndu-l in genunchi,
Pletele i-au pieptanat,
In g` e le-au impletit,
Si colatau le-au facut,
In v`rful capului lui,
Iar la g`t ghirdan i-au pus
De smarald =i de rubin;
Si apoi l-au rumenit,
Musta ile i le-au ras,

Urechile i-au bortit
Si cercei i-au aninat.
Apoi l-au luat cu ea
La primblare prin livezi,
Unde =ez`nd am`ndoi,
Se saruta ne-ncetat,
Si din pomii incarca i
De portocale, smochini
Si feluri de bunata i
Gustau =i se desfatau.
Si a=a in toate zile
Fostul odata erou
In aceste desfr`nari
I=i petrecea via a sa,
M`nc`nd, b`nd =i sarut`nd.
Dar ca sa se ia mai mult,
Z`na l-au pus de esea
La burangic sau melez,
Iar seara furca ii da,
Si cu fetele torcea,
Sau impletea la col uni.
In sf`r=it, a=a traind,
Bietul Bogdan, fermecat,
Multe luni =i c` iva ani.
Muieratic se facu.
Si a=a se mi=eli,
Ca se temea =i de m` i,
Sau v`nt mare de batea
Ori fulgera, sau tuna,
El cadea jos le=inat.
Dar odata adormind
Z`na trudita de =agi,

Pe a lui Bogdan genunchi,
El ii lua c`nd =i c`nd
O m`nu=i a de-a ei
Si o saruta oft`nd.
Dar iata ca au vazut
Pe a ei scumpa bra ea
Un baier de matostat
Cu multe scrijilituri,
Ce foarte se potrivea
Cu slova ce au fost scris
Imparatul Solomon
In solomonia sa,
Pe care carte citea
Prea ades domnul Ciubar.
Deci Bogdan inceti=or
Au desprins acea bra ea,
Ca sa vada nu cumva
Sa citeasca va putea
Pe baierul fermecat;
Si indata ochii lui
Mare minune vazu,
Caci bra eaua desprinz`nd,
A sa z`na pe genunchi
In baba se prefacu
Cu a=a chip de grozav,
Ca Bogdan s-au speriat
Si de la el o zv`rli.
A ei piele pe obraz
Chiar ca punga s-au zb`rcit
C`nd cu baierul o str`ngi;
Si a=a s-au flecuit
Ca un m`r=av seftian,

Iar din parul cel frumos
C`teva vi e de floci
Alb-galbene se zareau,
Sub o tichie de =am.
Ni=te ochi ca doi carbuni
Ca ai m` ei stralucea;
Iar barba cu nasul ei
Mai ii astupa de tot
Gura, din care ie=ea
Un singur col ascu it;
Si trupul ce era gol
Cu picioare =i cu m`ini
Chiar cu broasca semana,
La piele =i la boia,
Mai av`nd =i dinapoi
O codi a ca un ap.
Iar c`nd s-au intors Bogdan
Si la sine s-au uitat,
S-au vazut cu totul gol
Si chiar ca un feteleu
Far’ de musta i =i cu g` i;
Caci pierise tot atunci,
Si straiele de pe el
Cu juvaieruri cu tot,
Si palaturi, =i livezi,
Si demonii ce slujea,
Ca c`nd ar fi fost ciocoi;
Iar el singur ram`n`nd
Pe un munte foarte nalt
Inconjurat de paduri,
Si deasupra lui zbur`nd
Buhne, cucuveici =i corbi

Si sc`rbelnici lilieci.
Deci atunci in eleg`nd
Ca el fermecat au fost
De-acea cotoroan a rea,
Au luat un bolovan
Si capul i-au sfar`mat;
Apoi in genunchi caz`nd,
Mul umi lui Dumnezeu
Ca de d`nsa l-au scapat
Si de a ei vraji drace=ti,
Dupa care se porni
Dincotro au fost venit,
Iar calul lui, ce pa=tea
Sub munte l`nga pode ,
Indata ce l-au vazut,
Au alergat nechez`nd
La voinicul sau stap`n;
Dar mai nu l-au cunoscut,
Vaz`ndu-l in piele gol;
Insa cum l-au mirosit,
A zburda au inceput,
Si-n capra podului st`nd,
Cu copita sa batea,
Ca c`nd spunea lui Bogdan
Ca a lui arme era
Mistuite acolo.
Deci voinicul caut`nd,
Le-au gasit toate sub pod
Ingropate in nisip,
Cu al calului tac`m,
Si inarm`nd trupul sau,
Si pe cal =eaua pun`nd,

Pe d`nsul s-au aruncat
Si ca v`ntul s-au pornit
Incotro ochii l-au dus,
P`n-in sara alerg`nd.
Dar deodata auzi
Un ipat foarte cumplit
In codru de-a dreapta sa,
Ca c`nd cerea ajutor;
Si merg`nd la acel loc,
Au vazut un tricolici
Pe o fecioara gonind
Foarte frumoasa la stat,
Cu dulce =i gali= chip,
Si purt`nd pe trupul sau
Un ve=m`nt v`nat cu ro=,
Pe piept cruce de briliant,
Si peste umar un arc
Si cucura cu sage i,
Iar din fruntea sa ie=ea
Chiar ca o limba de foc;
Si repede ea fugind,
Lungul ei par ram`nea
Inapoi in urma sa;
Iar tricoliciul vrajma=,
Prinz`ndu-l cu-a sale cangi,
Dupa d`nsul o tragea.
Deci Bogdan s-au repezit,
Si cu palo=ul lovind
Pe tricolici dupa cap,
L-au =i zburat de pe trup.
Dar trupul ramase viu,
Si pe fecioara las`nd,

Au inceput a fugi,
Iar capul, salt`nd pe jos,
Clipea din ochi =i r`dea,
Clan aia groaznic din din i,
Apoi, scuip`nd pe Bogdan,
S-au dus iute rostogol
Dupa trupul ce fugea
Si in codru s-au ascuns.
Deci fecioara, la Bogdan
Viind, l-au imbra o=at
Si foarte i-au mul umit
De servisul ce-au facut,
Zic`nd: ?ravule, sa =tii
Ca eu o genie sunt
Menita de Dumnezeu
Pe rom`ni sa orcotesc
C`t vor fi buni patrio i
Si neamul nu-=i vor corci,
Av`nd putere de sus
Sa desc`ntec, sa desfac
Pe rom`nii fermeca i
De fermecatori, de strigi
Ce demonul cel pizma=
In ara ce ocrotesc
Foarte multe au trimis;
Deci ele ma prigonesc
Si de mult m-ar fi ucis,
Sau poate ma otraveau,
Daca a= putea muri;
Insa pozne tot imi fac,
Ca trimit draci fel de fel
Sa ma supere aici

Indata ce ma ivesc
Din iezerul cest ad`nc,
Unde ii palatul meu.
Deci tu fiind prigonit,
De c`nd ma-ta te-au nascut,
De fermecatori =i strigi,
Din pricina ca Ciubar,
Vestitul domn, tatal tau,
Credea in solomonii;
Pentru aceea =i el
De-arma dracului pieri,
Ce hanului tataresc
Un mare fermecator
Din Eghipet i-au fost dat,
Inva `ndu-l fel de fel
De farmici diavole=ti,
Cu care te-au =i orbit
De nu l-ai putut gasi
C`nd te-ai luat dupa el;
Ba inca i-au =i trimis
Pe dracul, sau un v`nt rau,
Care in munte te-au dus
La striga acea mai rea
Din c`te pe-aicea au fost.
Si tot acel han cumplit
Acum iara=i se porni
Ca sa prade ara ta
Si pe tine sa te ia;
Iar tu, macar ca e=ti brav,
Lui nu po i sa-i faci nimic,
Caci zaua =i coiful sau,
Ce-s fermecate de el,

Nici o arma nu le prind.
Eu insa voi inc`nta
Junghiul care por i la =old,
Cu care po i sa razba i
Amarnicul han tatar,
Iar ca sa-l po i omori,
Tot drept in piept sa izbe=ti,
Unde avanul de han
Poarta baier fermecat,
Ce este puterea sa,
Fiind in baier cusut
Un deget afurisit,
C`teva fire de par
Din barba lui Solomon,
Si alte lucruri drace=ti .
Genia a=a graind,
Au luat de la Bogdan
Junghiul ce purta la =old,
Si =optindu-i nu =tiu ce,
In iezer l-au impl`ntat,
Si apoi sufl`nd pre el,
L-au =ters cu al sau ve=m`nt
Si l-au intors lui Bogdan.
Si iata ca incepu
Sa clocoteasca mereu
Mun ii =i codrii vuind
De-a tatarilor strigari,
Ce p`rjoleau =i robeau
Pe bie ii locuitori;
Iar populul, speriat,
Striga cer`nd ajutor,
Si zic`nd: ?nde-i Ciubar,

Al nostru parinte bun,
Unde-i fiul sau Bogdan,
Sa ne scape de tatari,
Ce ne m`na ca pe boi
Si ne taie ca pe oi;
Sa ne scape de igani,
Ce domnesc in curtea sa,
De c`nd bunii no=tri domni
Au pierit =i ne-au lasat!”
Deci Bogdan s-au infocat,
Auzind populul sau
Ca ii cerea ajutor,
Si, incalec`nd pe cal,
Au alergat spre tatari,
Macar ca o=ti nu avea.
Si iata ca-nt`mpina
Pe avanul han viind
Singur intre doi m`rzaci,
Caci pradatorii tatari
Ramasera-n urma lui,
Deci Bogdan striga la el:
?ta, c`ine, de e=ti deliu,
Sta cu mine sa te lup i
Ca eu am sa- i rasplatesc,
Am sa te jupoi de viu
Si din titva ta sa beau!”
Iar tatarul, cunosc`nd
Pe Bogdan, du=manul sau,
Foarte s-au invoio=at
Ca in m`na i-au picat,
Si i-au zis: ?ina, gheaur,
Vino, capul sa- i retez,

A=a cum am retezat
Pe a tat`ne-tau cap,
Pe care l-am pus in par
Si spre inta l-am menit
Copiilor tatare=ti;
Dar de pra=tii, de sage i,
Acea titva s-au sfarmat,
Si am venit inadins
Sa iau capa `na ta!”
Graind a=a am`ndoi,
Ca leii se repezira
Unul la altul racnind;
Si macar ca s-au izbit
Cu m`zdracele in piept,
Dar ei au statut pe cai
Chiar ca turnul neclatit;
Iar m`zdracele s-au rumpt,
In a=chii s-au tandurit,
Dintre care c`teva
P`n’ la soare au ajuns,
Si de-acolo lu`nd foc,
Arz`nd, cazur’ pe pam`nt.
Atunci du=manii, crunta i,
Sabiile au golit,
Si se lovir-am`ndoi
In a coifului zebrea;
Dar pe a lor gratii tari
Sabiile lunecau,
Far-a le putea taia.
Deci incepura sa-=i dea
Mai groaznice lovituri
Peste zale, peste coif,

De sc`nteile curgeau;
Dar ei sta nevatama i,
Ca c`nd grindina cadea
Pe doua de cremeni st`nci.
Insa s`nge mai int`i
Tatarul au slobozit
Indrazne ului Bogdan,
Caci lovind pavaza lui
Cu sabia ce era
De un fier scump de Damasc,
In doua o au taiat,
Si cu v`rful ajung`nd
Plato=a lui de pe piept,
Printr-insa au razbatut,
Si ca fulgerul cumplit
Palo=ul acel taios
Pe piept, p`ntece, picior
Caz`nd le-au =i scrijelat;
Dar nu au patruns ad`nc,
Insa lasa dupa el
Plaga ca un gaitan.
Bogdan, daca s-au sim it
Ca tatarul l-au cruntat,
De m`nie se-nfoca,
Si sabia ridic`nd
A=a il trasni in coif,
Ca l-ar fi taiat habuc
De n-ar fi fost inc`ntat;
Dar tatarul ame i,
Ii `=ni s`nge din ochi,
Cazu pe-al calului g`t,
M`inile las`nd in jos

Si picioarele cracind,
Inc`t abia se inea
Sa nu cada de pe cal;
Iar palo=ul il scapa
Daca n-ar fi fost legat
De bra cu un lan ujel;
Deci calul lui, speriat
De trasnetul ce-auzi,
S-au intors in loc cu el
Si incepu a fugi.
Bogdan insa au statut,
Socotind tatarul mort;
Dar iata ca l-au vazut
Ca, scul`ndu-se pe =ea,
Se intorcea iar spre el,
Si hrapind chiar ca un leu
Zicea: ?`ine de cre=tin,
Sf`r=itul tau au sosit!”
Iar c`nd s-au apropiat,
In scari s-au =i ridicat,
Si cu am`ndoua m`ini
Sabia sa apuc`nd,
C-o lovitura au vrut
Sa despice pe Bogdan;
Dar ingerul pazitor
Al cre=tinului Bogdan
Ii apara capul sau,
Si palo=ul tataresc
Caz`nd chiar ca un sat`r
Pe capul calului sau,
I l-au despicat pe loc.
Bogdan, sarind de pe cal,

La tatar s-au repezit,
De barba l-au apucat,
Si izbindu-l drept in piept
Cu inc`ntatul sau junghi,
Zalele i-au razbatut
Si inima i-au patruns.
Inc`t al junghiului v`rf
De un palmac au ie=it
Prin spata de dinapoi;
Si apoi de pe cal jos
Tr`ntind pe du=manul han,
De arme l-au dezarmat,
De piele l-au jupoiat,
Capa `na i-au taiat,
Si fac`ndu-=i m`zdrac nou,
In v`rful lui l-au luat,
Si pe calul tataresc
Voinicul incalec`nd,
Catre z`na s-au intors.
Acolo mazdracul sau,
Infig`ndu-l in pam`nt,
S-au tologit l`nga el,
Si la al hanului cap
Cu mul umire privea,
Iar m`rzacii sperie i,
Ce venise dupa han,
Vaz`ndu-l ca au pierit,
Au rupt de fug’ indarat,
Si in=tiin `nd pe o=ti
Ca hanul lor s-au ucis,
To i a fugi incepura,
A=a de inspaim`nta i,

Ca rom`nii prizonieri
La indrazneala lu`nd,
Cu coasele ii taia;
Iar fetele, apuc`nd
Cociorve =i umblacii,
Capetele le zdrobea;
Si a=a scapar-atunci
Nenoroci ii rom`ni,
De cr`mgherii ce=ti cumpli i.
Deci genia s-au ivit
Din al sau iezer ad`nc,
Si dezbrac`nd pe Bogdan
De armele ce purta,
Plagile lui le-au spalat
Si le-au vindecat pe loc,
Ca c`nd n-au fost plaguit,
S-apoi inarm`ndu-l iar,
I-au zis: ?ogdane, sa =tii
Ca ai sa fii domn faimos,
Caci tu ai sa biruie=ti
Si pe al i vrajma=i cumpli i,
Si ca din prasila ta
Vor ie=i mul i domni viteji,
Moldovei ocrotitori
Si rom`nilor parin i;
Dar vi a soiului tau,
Cu vreme paraginind,
In Moldova vor domni
Mul i grecomani limonjii
Multe de-aceste graind,
Ce cu mintea nu le ii,
Genia l-au desc`ntat,

Si in fa a lui sufl`nd,
I-au dat de aur inel,
Si iara=i i-au zis a=a:
?ogdane, acest inel
Din deget sa nu-l mai sco i,
Caci el te va apara
De farmece igane=ti,
Ce in curtea ta acum,
De c`nd acolo nu e=ti,
Tiganii tai faptuiesc.
Iar ca sa po i nimeri
La curtea ta inapoi,
Eu o sageata slobod
Si tu de ea sa te ii .
Atunci genia sco `nd
Sageata din tulba sa,
Si incord`nd al sau arc,
Spre rasarit sageta.
Deci Bogdan s-au aruncat
Pe calul cel tataresc,
Si la ciochine leg`nd
Al ucisului han cap,
Ca v`ntul s-au repezit,
Tot sageata urmarind.
Deci eu tac, nu va mai spun,
Boieri cumin i ce-asculta i,
Incotro au apucat
Bogdan, al meu fat-frumos,
P`n’ ce dumneavoastra to i
Nu ve i zice ca ce-am spus
Chiar a=a, a=a au fost.

Partea IV
Dupa trei zile Bogdan
La domnescul sau palat
Sosind, indata-ntreba
De z`na so ia sa;
Si iata ca alerga,
Inaintea lui ie=ind,
O iganca fetnegea,
Imbracata prea frumos,
In stofe =i ur=inic,
Si pe Bogdan sarut`nd,
I-au zis: ?ine ai venit,
Dorite mirele meu,
Caci de mul i ani te a=tept,
Sez`nd ziua in cerdac
Si cat`nd in calea ta,
Iar noaptea amar pl`ng`nd,
Inc`t de lacrimi =i dor
Pielea pe obrazul meu
S-au ingro=et, s-au zburlit,
De sc`rba s-au innegrit;
Si balana de am fost,
Acuma, vezi, m-am smolit.
Vezi, draga mire al meu,
Vezi c`t te-am dorit de mult,
Si de-ai fi mai zabovit,
Ori ma gaseai in morm`nt,
Ori ma ofticai de tot!”
Deci bunul nostru Bogdan,
Crez`nd intru adevar
Ca este ursita sa

Tigancu=a ce-i vorbea,
O str`ngea la pieptul sau,
Dar el insa nu =tia
Ca aceea ce-i vorbea
Fata judelui era,
Al iganilor domne=ti.
Si ca muma ei au fost,
C`nd traia domnul Ciubar,
Una din gainari i
A pasarilor domne=ti.
Insa farmece =tiind,
Si fiindca =i Ciubar
Credea in solomonii,
Pe d`nsa el o avea
De dragoman credincios
Intre dracul =i-ntre el.
Dar pierind domnul Ciubar,
Si lipsind =i fiul sau,
Laie=i a acea rea,
Cu-a sale farmici drace=ti,
Inc`ntase pe boieri,
Pe hatmani =i pe o=teni,
Inc`t unii pribegira
Incotro ochii i-au dus,
Al ii, nebunind de tot,
Str`ngea ciolane pe c`mpi,
Si al ii se prefacura
In lupi, in ur=i, sau in cerbi,
Fugind in codri pustii;
Iar ea cu barbatul sau
Domnea =i or`nduia
In ara =i pe rom`ni;

Si pe z`na lui Bogdan,
Sugrum`nd-o, o zv`rli
Intr-un ad`nc hele=teu,
Ce l`nga curte era.
Deci Bogdan au socotit
Mai int`i pe tatal sau
Sa-l pomeneasca un an
Si sa poarte tot negrit,
Si petrec`nd acel an
In jale =i rugaciuni.
Pentru raposatul domn,
Sa se insoare apoi
Cu iganca ce g`ndea,
Ca ursita lui era.
Deci petrec`nd acest fel,
Tiganii prea se silea
Ca doar il vor fermeca;
Dar al geniei inel
Pe d`nsul il apara;
Iar fata cea de igan
Se podobea, se dregea
Ca sa placa lui Bogdan;
Si oglingioara lu`nd,
Ce iganca, maica sa,
In taina i-au fost dat,
Se privea, in ea zic`nd:
?glinda, oglingioara mea,
Spune drept ca chipul meu
Este altul mai frumos,
Mai delicat, mai cu haz,
Din c`te fete au fost
Si sunt astazi pe pam`nt?”

Iar oglinda raspundea:
?a mai frumoasa era
Si iara=i in grab’ va fi
Ileana cu parul lung
Ce Cos`nzeana ii zic .
Si fata cea de igan
M`niindu-se zv`rlea
Oglinda ce graia drept.
Deci intr-o zi au venit
To i comi=ii la Bogdan
Si i-au spus ca caii sai
Nicidecum nu vor sa bea
Din hele=teul domnesc,
Caci in el s-au aratat
De aur un pe=ti=or,
Care apa tulbur`nd
Pe cai foarte speria.
A=adar, domnul Bogdan
Cu fata cea de igan
Au mers cu s`rg am`ndoi,
Sa vada cel pe=ti=or,
Pe care Bogdan vaz`nd,
Foarte de el s-au mirat.
Dar iganca pricepu
Ca acel pe=te era
Z`na ce au fost ucis
Laie=i a, maica sa,
Si-n hele=teu o zv`rli;
De aceea se ruga
Sa i-l daruiasca ei,
Si bunul domn Bogdan
Cheful sa-i strice n-au vrut,

Ci sa prinda porunci
Pe frumosul pe=ti=or,
Dar to i pescarii domne=ti
Sa-l prinda nu au putut;
Iar Bogdan insu=i lu`nd
Undi a de la pescari,
Pe=ti=orul au venit
Si singur in ea s-au prins,
Pe care el l-au =i dat
Tigancei ce a=tepta.
Iar ea, alerg`nd cu el,
Bucatarilor l-au dat,
Sa i-l cure e de solzi
Si sa-l friga pe carbuni.
Si dupa ce l-au m`ncat,
Oglingioara i=i lua
Si iara=i i-au zis r`z`nd:
?glingioara, spune-acum,
Spune drept, ca chipul meu
Este altul mai frumos,
Mai gig`t =i mai cu haz
Din c`te fete au fost
Si sunt astazi pe pam`nt?”
Iar oglingioara au zis:
?a mai frumoasa era,
Si iara=i in grab’ va fi,
Ileana cea cu par lung
Ce Cos`nzeana ii zic .
Dar iganca i-au raspuns:
?glingioara, spui minciuni,
Caci eu m`ncai carnea ei,
Si nu va fi in etern

Ileana cea cu par lung .
A=a iganca zicea,
Pentru ca ea n-au =tiut,
Ca din ai pe=telui solzi
Unul nu =tiu cum sari
La fereastra lui Bogdan,
Si din el cur`nd crescu
Un tei foarte rasfa at,
Sub care domnul Bogdan
Cu haz la pr`nz ospata;
Caci teiul acel frumos
Slobozea deasupra lui
A lui inverzite crengi,
Si de soare il umbrea,
Si-l racorea fiind cald;
Iar sara tot acel tei
Raza de foc slobozea,
Si a=a se lumina,
Ca toata noaptea sub el,
Curteni, barba i =i muieri
La =ezatoare venea,
De torcea =i depana;
Iar matalnicii flacai
Se h`rjonea intre ei,
Sau spunea cimilituri
Femeilor ce torcea,
Sau cu fetele r`z`nd,
In pilde se p`calea
Sau spunea fabule lungi.
Iar c`nd fata de igan
Se apropia de el,
Crengile lui se clatea,

Se scutura m`nios,
Si a=a o =fichiuia
Peste cap, peste obraz,
Ca fugea de el cu s`rg.
Deci ea iar au priceput
Ca acel tei minunat
Z`na lui Bogdan era,
Si iara=i au inceput
Ca sa roage pe Bogdan
Sa i-l daruiasca ei.
Deci el iara=i =i acum
Pofta igancei facu.
Si-ndata ea porunci
Sa taie acel copac
Si sa-l arda intreg tot,
Insa v`ntul au zburat
Numai o frunza din el,
Si purt`nd-o p`n’ la nori,
Au lasat-o de-au cazut
In codrii cei mai merei
La un batr`n prisacar;
Si frunza caz`nd la el,
In flacau se prefacu,
T`nar =i frumos la chip,
Sprinten =i gig`t la stat.
Deci batr`nul prisacar,
Vaz`ndu-l, i-au zis a=a:
?at-Frumos, de e=ti strain
Si daca nu ai parin i
Si aici ai nimerit,
Te rog cu mine petreci
Si fii ca copilul meu,

Ca murind eu sa ma-ngropi
Aice, in acest pustiu,
Unde pe nime nu am,
Pierind semin ia mea
De farmici diavole=ti;
Caci pierind domnul Ciubar
Si domni=orul sau fiu,
Pe care eu l-am deprins
Ca sa sagete in zbor
Pe lastunii u=urei,
Sau cu mazdracul pe ur=i
Sa patrunda far’ de gre=,
A lor curte ramase
Si ara far’ de stap`n.
Deci eu =i cu al i boieri
Oc`rmuiam cum puteam
A domniei trebuin i,
Dar nu trecea nici o zi
Sa nu piara dintre noi
C`te un boier sau doi,
P`n’ ce intr-o zi vazui
Pe so ie =i pe fii
Straiele pe ei rup`nd
Si ca ni=te indraci i
Fugind in codrii pustii;
Iar eu, ca sa-i pot gasi,
M-am aruncat pe un cal
Ce l-am gasit priponit
De al cerdacului st`lp,
Si indata acel cal,
Ce duh necurat era,
M-au ridicat in vazduh,

Zbur`nd cu mine pe sus,
Inc`t sub talpe sim eam
V`rful brazilor inal i
Ca ma zg`ria cumplit,
Si in sf`r=it peste mun i,
Peste ape, peste vai,
Zbur`nd cu mine mereu,
Am ajuns p`na aice,
Si calare m-am trezit
Nu pe calul ce zbura,
Ci pe prajina de tei;
Si niciodata de-aici
Inapoi nu am putut
Sa nimeresc la ora=.
Dar domnul m-au miluit,
Gasind aici in pustiu
Prisaca unde traiesc,
Si nu cred sa mai vad eu
Pe eroul meu Bogdan
Si pe semin ia mea.
Te rog dar, o, fatul meu,
Fii tu m`ng`ierea mea,
Nu ma lasa parasit;
Caci de mult in ochii mei
Om p`n-acum n-am vazut .
Deci t`narul ce-asculta
I-au raspuns cu glas duios:
?u pot sa- i fagaduiesc,
Cucernicule batr`n,
Sa implinesc voia ta;
Caci =i eu sunt prigonit
Tot de duhul necurat,

P`n’ nu se va implini
Aceea ce mi-au menit
A norocului meu stea;
Dar eu voi trai aici
C`t se va putea mai mult!”
T`narul a=a graind,
Iata ca se auzi
Clocotind codrul mereu
De-a gona=ilor strigari,
De `hnete de copoi,
De buciumi v`natore=ti;
Si iata ca se vazu
C`nd =i c`nd printre copaci
Fug`nd ur=i, capre =i lupi,
Si iata ca se ivi
Bogdan ca un v`nator,
Gonind de-aproape un urs;
Si ranindu-l dinapoi,
Ursul s-au intors la el,
In picioare s-au sculat,
Infrico=at mormaind,
Si apuc`nd pe Bogdan
Il tr`nte=te la pam`nt
Si incepe a-l strop=i.
Dar t`narul Fat-Frumos
S-au repezit ca un =oim,
Si incalec`nd pe urs
L-au apucat de urechi,
L-au intors de la Bogdan
Si, d`ndu-i pinteni mereu,
Mergea calare pe el
Chiar ca pe o gloaba rea.

Deci Bogdan s-au ridicat,
T`narului mul umind,
Si viind la curtea sa
Spunea minunea la to i
Aceea ce au vazut.
Iar iganca pricepu
Ca acel t`nar au fost
Tot ursita lui Bogdan;
Deci pe maica sa chem`nd,
I-au zis pl`ng`nd cu amar:
?ama, nu te indura,
Fa orice farmece =tii,
Sau orice otravi mai tari,
Si ma m`ntuie, te rog,
De ursita lui Bogdan,
De vrei doamna sa ma vezi,
Sau de vrei sa nu pierim;
Caci anul mai a trecut
De c`nd Bogdan au venit
Si foarte ma ingrijesc
Sa nu vie cumva ea
Du=manca mea cea mai rea,
Si sa-i spuie cine sunt,
Si c`te au patimit
Despre am`ndoua noi;
Caci eu, orice am facut,
N-am putut sa-i viu de hac,
Ca sa o pot prapadi .
Laie=i a auzind
Ce spusese fiica ei,
La miezul nop ii s-au dus
La intirimul din c`mp

Unde erau ingropa i
Ho ii ce se sp`nzurau,
Sau cei ce se dovedea
Ca sunt strigi sau tricolici,
Sau vesti i fermecatori,
Si acolo aprinz`nd
Un mititel focu=or
Cu lemn ce au fost furat
Din raclele celor mor i,
Carii c`nd se dezgropa
Se gasea afurisi i,
Si lepad`nd de pe ea
Hainele ce purta,
Goala au inconjurat
Ca o furie din iad,
Focu=orul ce ardea,
Pe Scaraoschi chem`nd,
Si vorbe diavole=ti
B`iguind, din din i scr`=ca,
Din ochi sc`ntei slobozea,
Flocii pe cap i=i zburlea,
Inc`t semana a fi
Diavol impeli at.
Si iata fum ca un st`lp,
Negru =i prea puturos,
Din focu=or au zbucnit,
Si in aer clocotind,
Au trasnit =i au ie=it
Un diavol slut din el,
Insa prea pu in mai slut
Dec`t iganca era;
Si i-au zis ei: ?u sunt Benga,

Z`nul tau, deci i-am adus
Acest mar dintr-un pom,
Din care Eva gust`nd
S-au izgonit din Eden.
Deci tu cu el sa te duci
La prisacarul =tiut;
Si ursitei lui Bogdan
D`ndu-i-l ea va gusta,
Si indata va muri .
Aceste dracul graind,
In para s-au prefacut
Si s-au ridicat in v`nt,
Si apoi prasnind sc`ntei,
In intuneric pieri.
Deci iganca alerga
La boierul prisacar,
Si plec`ndu-se in ba ,
Ea calica se facea,
Dar al prisacai ca el
S-au repezit ca un leu
La iganca ce venea.
Si ca c`nd era turbat,
Sa o sp`rcuiasca vrea;
Iar Fat-Frumos alerga,
Si pe ca elu= gonind,
Tigancei p`ine i-au dat
Si de faguri un chersin (cau=).
Tiganca i-au mul umit,
Din torba marul au scos
Si d`ndu-l lui Fat-Frumos
I-au zis: ?a ma rog sa gu=ti,
Sa vezi bunatatea lui;

Caci livadarul domnesc
De pomana mi l-au dat,
Si mere de acest fel
Numai domnii au m`ncat .
Deci ursita lui Bogdan,
Apuc`nd marul domnesc,
O data numai putu
Sa mu=te din acel mar
Caci ca elul au sarit,
Din m`na i l-au rapit
Si l-au inghi it intreg
Si indata a crapat
Si pe loc cazu =i el
Chiar mort. Dar sufletul sau
S-au prefacut in porumb,
Si zbur`nd in vazduh sus,
S-au dus tocmai la Bogdan,
Care atunci se afla
In al sau scaun domnesc,
Si populul judeca
Cu boierii mari =i mici.
Deci porumbul s-au =i pus
Pe umarul lui Bogdan,
Si cu glas chiar omenesc
I-au spus toate ce-au pa it
Despre laie=i a rea,
Si c`te mai facu ea
Cu farmece =i venin
La curteni =i la boieri
In vreme ce au lipsit
Bogdan din scaunul sau.
Deci Bogdan s-au m`niet,

Ca un tigru au racnit,
Si cu piciorul izbind
Foarte groaznic in pam`nt,
Crapa ziduri c`teva,
Clopotele rasuna,
Caii, boii au zbierat,
M` ele au miorlait,
Soarecii au le=inat,
Si tot populul cazu
La pam`nt cu dosu-n sus.
Iar Bogdan, pufnind din nari
Chiar ca un zimbru ranit,
Calailor porunci
De au schinjuit cumplit
Cu cangi =i vine de bou
Pe laie=i a cea rea,
Cu fiica-sa la un loc.
Apoi iepe aduc`nd
Ce mai sirepe au fost
In a cur ii herghelii,
Pe igance le-au legat
De ale iepelor cozi,
Si le-au alungat apoi
Peste r`pi =i peste st`nci
P`n’ le-au sp`rcuit buca i.
Iar pe ceilal i igani,
Pe unii i-au in apat,
Pe al ii i-au jupoiat.
Pe al ii in patru par i
Taindu-i i-au dat la c`ini,
Si alte de acest fel
De torturi le-au mai facut.

Apoi Bogdan caut`nd
Sufletul ursitei lui,
Ce se facuse porumb,
Nu l-au mai putut afla;
Caci =i el s-au speriat
C`nd s-au m`niet Bogdan,
Si fugise in pustiu.
Deci Bogdan s-au =i pornit
Sa cate ursita sa,
Insa el neput`nd =ti
Unde s-au mistuit ea,
Pe soare au intrebat
Incotro s-ar fi afl`nd;
Dar soarele n-au putut
Sa-i spuie de ea nimic,
Caci c`nd laie=i a rea
In iaz o au aruncat,
La miezul nop ii au fost
Si el pe cer nu era;
Dar sa intrebe, i-au zis,
Si pe luna, sora lui.
Deci Bogdan au intrebat
Pe luna de nu =tia
Ceva de ursita lui,
Si luna iar i-au raspuns
Ca noaptea c`nd au pierit
Ileana cea cu par lung,
Ce Cos`nzeana ii zic,
Ea nu au putut vedea,
Caci se pi=case atunci,
Si era nouri pe cer;
Dar sa intrebe i-au zis,

Pe v`ntul ce au suflat
C`nd ursita lui pieri.
Deci Bogdan au intrebat
V`nturile se suflau
Din a lumei patru par i;
Si criva ul i-au vestit
Ileana cum au pierit
Si in ce loc se afla
Trupul cu sufletul sau.
Si el grabnic se porni
La prisaca din pustii,
Unde ajung`nd vazu
A Ilenei sale trup
Zac`nd cu fa a in sus,
Si pe pieptul ei =ez`nd
Porumbul, sufletul sau.
Deci Bogdan, pl`ng`nd amar
Pe moarta ursita sa,
Se ruga lui Dumnezeu
Sa i-o daruiasca iar;
Si fac`ndu-i multe cruci
Trupului ce zacea mort,
Porumbul se prefacu
Intr-un abur luminos,
Si in trupul mort intr`nd,
Fecioara s-au =i trezit
Ca din somnul cel mai greu,
Si frec`ndu-se la ochi,
Au oftat, au stranutat;
Si apoi, imbra o=ind
Pe Bogdan, mirele sau,
Am`ndoi incaleca

Pe armasarii domne=ti,
Si impreuna lu`nd
Pe boierul prisacar,
S-au intors to i cu alai,
La scaunul lui Bogdan,
Unde ca =i mai int`i
Gatiri de nunta fac`nd,
Si poftind mul i megie=i,
Crai, domni =i viteji vesti i
Mare nunta s-au facut,
La care am fost =i eu,
Am dan uit =i am dres
Cu paharele domne=ti,
Iar Bogdan atunci bau
Din scafa, precum au zis,
A hanului tataresc,
Pe care l-au fost ucis.
. . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . .
Acolo m-au de=teptat
Soarele, ce rasarea
Tocmai in fereastra mea;
Si pe masa ce era
L`nga al meu a=ternut,
Lum`narea tot ardea;
Iar l`nga mine pe pat
Era un hronicar vechi,
Deschis tocmai acolo,
Unde scrie de Ciubar;
Iar jos l`nga cuptora=
D


Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Eroul CIUBAR-VODA pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani