Serile la Mircesti

Referate / Comentarii

• Serile la Mircesti - comentariu

O lacrima dar iata plutind pe-a marii spume
O sprintena corveta, un repede-alcyon;
Si iata colo-n ceruri pribegile din lume,
Cocoarele in siruri zburand spre orizon.
O! farmec, dulce farmec al vietii calatoare,
Profunda nostalgie de lin, albastru cer!
Dor gingas de lumina, amor de dulce soare,
Voi ma rapiti cand vine in tara asprul ger!
Afara ninge, ninge, si apriga furtuna
Prin neagra-ntunecime raspande reci fiori,
Iar eu visez de plaiuri pe care alba luna
Revarsa-un val de aur ce curge printre flori.
Vad insule frumoase si mari necunoscute,
Si splendide orase, si lacuri de smarald,
Si cete de salbatici prin codri desi pierdute,
Si zane ce se scalda in faptul zilei, cald.
Prin fumul tigaretei ce zboara in spirale
Vad eroi prinsi la lupta pe campul de onor,
Si-n tainice saraiuri minuni orientale
Ce-n suflete desteapta dulci visuri de amor.
Apoi inchipuirea isi strange-a sa aripa;
Tablourile toate se sterg, dispar incet,
Si mii de suvenire ma-nconjura-ntr-o clipa
In fata unui tainic si dragalas portret.

Atunci inima-mi zboara la raiul vietii mele,
La timpul mult ferice in care-am suferit,
S-atunci paduri si lacuri, si mari, si flori, si stele
Intoana pentru mine un imn nemarginit.

Asa-n singuratate, pe cand afara ninge,
Gandirea mea se primbla pe mandri curcubei,
Pan ce se stinge focul si lampa-n glob se stinge,
Si salta catelusu-mi de pe genunchii mei.