Luna de pe cer
luna dintr-o baltoaca
ia ursul si joaca
joaca-l pe vecin, joaca-l pe primar
agata-l de felinar
pana trece lumina prin el
si se face cuminte ca un catel
Cine geme, cine se teme
lustruieste toata ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare si urca
iar acolo unde calca, spurca
si nu mai vin niciodata indarat
nici prin zloata, nici prin omat
Cate noduri, cate poduri
traim intr-o lume de coduri
nu mai poate nimeni sa le dezgroape
si intre ele numai atrape
degeaba ma perii, degeaba ma sperii
ca nu poate nimeni sa te scape |