Nod 17 de Nichita Stanescu Cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua, ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua.
Vine o vreme cand sufletul creste
peste tarmurile de carne
si merge sa-si odihneasca aripile grele
printre pescarusi.
Atunci ramai pe loc, sa hranesti florile si iarba,
singur cu lumina din care musti
cate o felie,
cand si cand.
Pune poezia Scurta revelatie pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.