Poetul zilei
Mihai Eminescu
(1850 - 1889)

435 Poezii
3 Doine
2 Sonete
1 Teatru
2 Cantece
3 Balade
8 Proza
1 Ode
1 Hore

Poezia de azi

Gradina furata de pasi
de George Constantin


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Ciuta

Vezi toate poeziile din albumul dezamagiri


Un vint tắios aleargắ, prin crengile uscate
Prinzind in hora mortii, vắzduhul inghetat.
Cắrắrile pắdurii, sint toate astupate
Iar norii cern povara, de alb imaculat.

La orizont lumina, se pierde in agonie
Trắindu-si disperatắ cu slabele puteri
Minutele rắmase,iar luna argintie
Predắ stafeta noptii,fắcind din ziua ieri.

Oprind din saltul sprinten, o ciutắ cafenie
Adulmecắ vắzduhul cu gingasele nắri,
Gonitắ de-ntuneric se-ndreaptắ spre cimpie
Uitindu-se cu teamắ, spre cele patru zắri.

Neintrecutắ-n goanắ pe-ntinderea pustie
Se-opreste pe colinắ, scurtind din depắrtắri
Pe cap, coroana micắ o poartắ cu mindrie



Iar ochii mari si negri, viseazắ la chemắri.

Deodatắ, peste codrii, se-naltắ corul foamei
Infiorind de spaimắ suflarea din pắduri
In casele rắzlete, se-nchinắ la icoane
Flắcắii, scot din surắ tắioasele securi.

Cu boturile-ntinse la lunắ, cer solie
Sa dea ca pradắ mortii, un suflet de vinat
Nắltind ca multumire, lugubra simfonie
De urlete sinistre, ce bagắ spaima in sat.

Incremenitắ ciuta, ascultắ imnul mortii
Cu sufletul la gurắ si groazắ in priviri
In muta disperare, inaltắ rugắ noptii
Sa n-o zareascắ haita trecindo-n amintiri.

Dar lupii vắd ofranda, sub tristul clar de lunắ
Sắrind ca o nalucắ, nắmetii afinati,
Cu ochi sticlind de foame, se-avintắ impreunắ
Cu gurile cắscate, de singe insetati.

Cu fiarele pe urmắ, micuta ciutắ zboarắ
Nutrind scắpare in fuga pe-ntinsele cimpii
Sắ-i spargắ pieptul bate, plắpinda inimioarắ
Iar ochii, ii sint in beznắ, ca doua torte vii.

Cu vintul impotrivắ ,sleitắ de putere
Inoatắ prin omắtul ce-ajunge pin-la piept
Incrincenat, asteaptắ, sfirsitul in tắcere
Si-o lacrimắ prelinge incet pe-obrazul drept.

Pắdurea amuteste, iar vintul nu mai bate
Infioratắ luna, se-ascunde, dupắ nor
Din cer, ghicind ospắtul, doar corbi vin aproape
Plutind ca niste umbre si croncắnind in cor.

Dezlantuitắ haita spre pradắ nắvắleste
Muscind la-nvalmắsealắ cu coltii de otel
Se sfisie-ntre dinsi, iar singele-i orbeste
Si ura introneazắ, cumplitului mắcel.

Deodat, o fulgerare, despicắ bezna noptii
Si aerul vibreazắ de tunetul urmat
Rắzbunatoarea ploaie, infinge plumbii mortii
In haita care fuge, de omul inarmat.

Prin rắnile-aburinde se scurge-n valuri viata
Si moartea stắ la pindắ, s-o ia pe-al sắu hotar
Pe ochii blinzi si negri, se pune in vắluri ceata
De groazica durere ,frumosii muschi tresar.

Privirea ei umbritắ, implorắ salvatorul
Sắ-i curme agonia, trecind-o printre drepti
La ochi isi duce arma, din milắ vinắtorul
Si minghiie trắgaciul..de ce nu tragi?ce-astepti?

De ce lungesti durerea, cind poti printr-o miscare
Sắ implinesti dorinta, scắpind de suferinti
Cắmasa infloratắ, ti-o rupi cu-nversunare
Oprind plecarea vietii,pe moarte vrei s-o minti?

Un vint taios aleargắ, pe-ntinderea pustie
Si vắlul mortii aseazắ pe ochii inghetati
Pe bratele vinjoase o porti cu duiosie
Spre casa strajuitắ, de brazi-npovắrati.


Pune poezia Ciuta pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani